Quo Vadis Uniunea Europeană?

O ştire a HotNews, publicată ieri, 18 iulie 2011, purta un titlu ce mi-a atras atenţia: Dmitri Medvedev se intalneste cu cancelarul rus Angela Merkel. Cum spera Rusia sa profite de renuntarea Germaniei la energia nucleara (sublinierea îmi aparţine).
După ce am trimis un un mesaj redacţiei eroarea a fost corectată.
Dincolo însă de această eroare de redactare, de înţeles în condiţiile în care lucrează o agenţie de ştiri, un adevăr tot e.
Relaţiile dintre Germania şi Rusia sunt din ce în ce mai cordiale.
Nu ar fi nimic rău în asta, dacă ţinem cont de interesul naţional al Germaniei, precum şi de faptul că în felul acesta ar putea influenţa rezolvarea unor situaţii complicate în care Rusia are un cuvânt de spus (vezi Dosarul transnistrian).
Problemele apar atunci când anumite acţiuni ale Germaniei nu sunt coordonate cu interesele Uniunii Europene.
Un exemplu este politica energetică comună a Uniunii Europene.
Rusia nu poate decât să se bucure de faptul că statele Uniunii Europene nu au o voce comună în problema gazului rusesc.
E greu de crezut că vreodată „Europa Unită” va avea comportamentul Statelor Unite, în politici economice.
Europa este un colos, dar cu picioare de lut.
Criza economică (vezi şi dosarul Grecia) a scos în evidenţă şi a accentuat tendinţa centrifugă a statelor europene.
Şi asta se manifestă în diferite moduri: protecţionism, restrângerea circulaţiei forţei de muncă, reformularea unor înţelegeri anterioare….
Rusia şi China, profită de această slăbiciune a Uniunii Europene.
Intrebarea multor analişti este dacă euro va rezista sau nu.
Adevărata problemă cred că este filozofia pe care s-a clădit Uniunea Europeană.
Modelul este utopic. Funcţionează conjunctural, însă la încercări mai serioase scârţâie din toate încheieturile.
Quo Vadis Uniunea Europeană?



   
%d blogeri au apreciat: