Nu te teme de nimic!

De la fricile specifice copilăriei, până la spaimele bătrâneţii, viaţa omului e permenent supusă la atacuri de teamă.
Care e şansa mea atunci?

(Isaia 43:1)
Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. (Cornilescu)
But now, this is what the LORD says, He who created you, Jacob, He who formed you, Israel: Do not fear, for I have redeemed you, I have summoned you by name; you are Mine. (NIV)

De la fricile specifice copilăriei, până la spaimele omului în vârstă, viaţa omului e permenent supusă la atacuri de teamă.
Copilul se teme de bau-bau şi în sinceritatea lui el recunoaşte acest lucru.
Adulţii recunosc mai greu, însă şi ei au tot felul de spaime: teama zilei de mâine, teama de necunoscut, teama de medii ostile, teama de a pierde pe cineva drag, teama de duşmani, teama de a-ţi pierde reputaţia, teama de moarte, etc.
Nu cred că există vreo perioadă din vaţă, sau domeniu al vieţii, care să fie scutite de atacuri de genul acesta.
Fie că sunt generate de experienţe anterioare, fie de percepţii subiective, temerile pote ruina viaţa cuiva.
Psihologii au încercat să clasifice oarecum sursele temerilor noastre. Iată o listă cu fobii. Ea nu e nici pe departe completă.
Care e şansa mea atunci?
Sigur că pot apela la serviciilor oamenilor pricepuţi, din zona medicală, sau bisericească. Ei pot ajuta la ameliorarea situaţiei cuiva, însă resursa unui creştin e alta.
Mă apuc strâns de aceste realităţi:
– Dumnezeu m-a creat şi mă cunoaşte mai bine ca oricine
– sunt copilul unui Dumnezeu pentru care iubirea nu e un concept, ci însăşi natura Sa



   
%d blogeri au apreciat: