Tot la 3 minute

Ce ar însemna să iert pe cineva de şaptezeci de ori câte şapte pe zi? Continuă »

Să (nu) râzi de Dumnezeu!

Nimeni nu râde de Dumnezeu în spital Nimeni nu râde de Dumnezeu în război Nimeni nu râde de Dumnezeu Când e înfometat, înfrigurat sau foarte sărac Continuă »

Când moare un blogger

Ce se întâmplă când moare un blogger? Ce se alege de blogul său? Ce lasă el în urmă? Continuă »

Acoperă-mi inima cu mâna Ta

A.Dama rosteşte o rugăciune sensibilă pe care şi eu mi-o pot însuşi. Şi de fapt în două cereri stă cheia biruinţei şi a transformării după chipul lui Hristos. - acoperă-mi inima cu mâna Ta [(ca) să nu-i mai fie frig niciodată] - ocrotește pașii gândurilor mele [ca să nu se nestăvilească și să uite de Tine] Continuă »

Scrisul care face bine

Cred că orice cuvânt vorbit sau scris e nu numai purtător de mesaj raţional, ci şi de spirit (duh). Oricât am vrea să evităm această idee, sau oricât ar părea de lozincardă, scrisul nostru face bine sau rău cititorului nostru. Continuă »

Gâlceava evanghelică

Dimitrie Cantemir scria Gâlceava înţeleptului cu lumea. Răzvan Codrescu a scris Gâlceava dracului cu lumea. Dar bloggerul evanghelic cu cine face gâlceavă? Continuă »

 

Eminescu 161



15 Ianuarie 2011
Se împlinesc 161 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu.
Adulat de unii, contestat de alţii, Mihai Eminescu nu poate fi ignorat.
Spaţiul în care se vorbeşte limba română, poartă semnele prezenţei lui în literatura românilor.
Cred că este mai iubit în afara României, decât în ţară. Explicaţii se pot găsi.
Poate că Eminescu a fost confiscat de un regim. Asta însă nu-i scade importanţa.
Poate că ar trebui mai puţin comentat şi mai mult ascultat.
Muzicalitatea versurilor sale este incontestabilă. De aceea ele au slujit şi muzicienilor din diferite genuri.
Mondial, Florin Bogardo, dar şi Madrigal, ne dovedesc acest lucru.
Şi pentru că maestrul Marin Constantin nu mai este printre noi, următorul videoclip are o dublă valenţă: să pună la un loc poezia lui Mihai Eminescu şi muzica Madrigalului, condus de Marin Constantin.



 

The Power of Life

The Power of Life

The Power of Life

How, in the world, could this flower survive in the desert?
It’s the power of life!

(Dez)informare – (de)formare

Primele scrieri nu erau accesibile oricui: nu le putea scrie oricine (şi nu le putea citi oricine). Scrisul era o îndeletnicire pentru cei înţelepţi, dar în acelaşi timp presupunea şi un efort considerabil, atât fizic cât şi financiar. Nu oricine putea să aibă la dispoziţie tăbliţe, papirus sau hârtie. Iar dacă avea acces la aşa ceva, nu îi erau încredinţate pentru mâzgăleli sau măscări.
Progresul economic a făcut ca tehnologia de scriere, suportul pentru aceasta, precum şi ştiinţa scrisului, să nu mai fie apanajul unui număr mic de oameni.
Asta a fost bine pentru mulţi, însă a creat condiţii şi pentru proliferarea mizeriei.
Democratizarea presupune drepturi egale, însă nu garantează răspunsuri egale la acestea.
Se spunea că hârtia suportă orice. Probabil că aşa este, pentru că nu poate protesta.
Cu toate acestea Internetul a creat ceea ce, nici în cele mai frumoase visuri, dar şi coşmaruri, nu şi-ar fi putut imagina înaintaşii noştri.