Arhiva pentru categoria: Editorial

Despre miracole (și-n alt fel)



blindman_stickLumea contemporană se mișcă mai mult pe extreme. Ne impresionează lucruri nu neapărat spectaculoase și cu atât mai puțin importante, pe de o parte, iar pe de altă parte rămânem insensibili la lucruri cu adevărat remarcabile. Pot să dau exemple, însă oricine se oprește puțin și face liniște în sufletul său găsește afirmația mea corectă. Și astefel noțiunea de miracol e distorsionată. DEX 1998 definește miracolul astfel: fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar, iar NODEX (2002) completează cu sensul figurat: lucru cu calități extraordinare și imprevizibile, care provoacă admirație. Am meditat în ultima perioadă la sensurile cuvântului miracol, în lungile mele drumuri cu mașina. Ce-mi provoacă mie admirație? Ce este pentru mine miracol, fie în sens propriu, fie în sens figurat?



 

Să (nu) îţi plângi de milă

suferintaViaţa nu e nici uşoară, nici grea. Viaţa e viaţă.
În viaţă ai parte de lucruri frumoase şi lucruri grele. Şi vorba unui cântec  “cele mai rele lucruri în viaţă ne vin gratuit”.
Tendinţa naturală este de a ne plânge şi de a crede că suntem cei mai nenorociţi dintre pământeni. Nenorocirea altora păleşte în faţa nenorocirii noastre. Şi lumea noastră se prăbuşeşte.
Întro astfel de situaţie oamenii reacţionează foarte ciudat.
Unii îşi iau viaţa; alţii se interiorizează şi îşi consumă interior durerea, durere ce îi va consuma pe ei.
Alţii vor exterioriza durerea plângându-şi de milă în faţa oricui este dispus să îi asculte.
Cu siguranţă că sunt şi oameni care găsesc leacul pentru a se vindeca de durere.
Nu aş fi abordat subiectul acesta dacă nu aş fi trecut pe aici.
Într-o anumită zi, acum câţiva ani, universul meu s-a cam prăbuşit. Am pierdut aproape tot ceea ce era important pentru mine (am pierdut şi lucrurile materiale, însă pe ele nu le includ în rândul lucrurilor importante, deşi poate unii ar face-o).
A trebuit să iau viaţa de la început.

Ce poate să facă un om în această situaţie?

 

Băspontescu

Am declarat că nu sunt nici afiliat nici aliniat politic, fără să susţin că cei care sunt ar face vreun rău.
Pur şi simplu nu mă regăsesc de mult în mesajul vreunei platforme politice.
Dar pot să spun că urmăresc întreaga dezbatere legată de demiterea preşedintelui cu interes.
E interesant modul în care sunt reflectate aceste desfăşurări pe blogurile pe care le urmăresc, bloguri ce sunt în lista mea de lecturi.
Ce va fi vom vedea după 29 iulie. Sper.
Cred că punctul cheie al acestui referendum este disputa legată de pragul de participare de 50%+1.

 

Nu mi-e ruşine că sunt român!

Nu mi-este ruşine că sunt român şi nu mi-a fost niciodată, nici măcar pe vremea lui Ceauşescu.

Această afirmaţie a mea nu se doreşte o replică la articolul lui Marius Cruceru, articol intitulat Hei, români, acum e cald şi rău, unde este “Piaţa Universităţii”?
(Domnia sa are dreptul de a-i fi ruşine de orice şi de oricine şi poate exprima orice opinie doreşte, mai ales pe blogul domniei sale.)
Nu mi-a fost ruşine că sunt român nici măcar în timpul mineriadelor, idee sugerată de Vindecătoru’ la comentariile la articolul menţionat.

 

Scrisul care face bine

Cred că sunt un cititor “înrăit”. Nu e o laudă, e o constatare.
Citesc dinainte de cursul primar şi o fac cu voluptate.
E important ce citesc, însă în afară de calitatea lecturii recunosc că există o nevoie intrinsecă a mea de a citi.
Dacă nu am Tolstoi sau Balzac citesc Jules Verne sau Petre Ispirescu.