Opinii „calificate”

Am scris mai demult un articol intitulat Dreptul de a te pronunţa.
Dreptul de a te pronunţa nu este un dat. El se câştigă.
Câteodată rapida pronunţare asupra oricărui subiect vine din ignoranţă, altădată din mândrie.
Indiferent care ar fi cauza rezultatul este acelaşi.
Şi mai grav este că atât ignorantul cât şi infatuatul rămân aşa, chiar şi după ce realitatea îi contrazice.
Vaisamar ne readuce în atenţie deja celebrul experiment al lui Joshua Bell.
Îndrăznesc să spun că indiferenţa faţă de valoare nu este cel mai rău lucru, ci a cataloga valoarea ca antivaloare este mai grav.
Iată un experiment. 
Un fotograf a publicat pe Flickr o fotografie, fără să dezvăluie autorul ei şi a cerut opinia altora.
Citind aceste opinii „calificate” ai putea să spui „mă rog, e opinia lor şi fiecare are dreptul la opinie”.
Aşa este, însă după ce afli că autorul acelei fotografii nu este nimeni altul decât Henri Cartier-Bresson, părintele fotojurnalismului modern parcă te apucă ruşinea.
El a contribuit la apariţia stilului „fotografia străzii”, stil ce a influenţat generaţii de fotografi.

Henri Cartier-Bresson – Mario’s Bike (andrerabelo/flickr)



   

7 comentarii la Opinii „calificate”

  1. A.Dama spune:

    Ei, nu neaparat pentru valoare… Pentru a fi „ca lumea”!
    Cat despre roman, inca nu-l vad…
    Dar o schita, da. 🙂

  2. A.Dama spune:

    De pilda viorii stiam…
    La poza lui Henri Cartier-Bresson, mi-am amintit de un alt fotograf celebru, despre care am scris si eu:
    http://adamaica.wordpress.com/2009/03/10/nu-trucati-fiti-sinceri-willy-ronis/
    El incearca sa ne califice in sinceritate… Degeaba, trucajul e cerut de public. Deci…

    • Dem Covaci spune:

      Am citit articolul tau. Fotografia mea favorita este Rue Muller à Montmartre.
      Atmosfera este atat de plina de sensuri. Ar putea inspira un roman.
      Chiar daca minoritar cred ca exista si un public care cere si apreciaza sinceritatea.
      Si oare cand majoritatea a fost un criteriu pentru valoare?

%d blogeri au apreciat: