Arhiva pentru categoria: Editorial

Fără iubire



1 Corinteni 13:1:3
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Ce simplă şi clară e Scriptura!
“Chiar dacă…”, însoţit de “şi n-aş avea…”, duce invariabil la acelaşi rezultat, zero. 



 

Lecţia japoneză: demnitate şi solidaritate

Am ezitat să scriu ceva despre tragedia din Japonia, dintr-un fel de decenţă absolut necesară în situaţii de genul acesta, lăsând informarea în seama agenţiilor de presă.
Nu sunt foarte încântat nici de abordarea pe care o au unii creştini, referitoare la pedeapsa lui Dumnezeu. Dacă ar fi aşa, cine ar sta în picioare?
Am văzut imagini tulburătoare ale acestui dezastru şi totuşi sunt lucruri din care putem învăţa ceva. 

 

Duşmanii nu trădează niciodată

Da, duşmanii nu trădează niciodată. Trădează doar cei apropiaţi, cei ce au primit ceva: iubire, încredere, bunătate…
Şi e un truism să spunem că trădarea doare.
Doare şi doare tare.
Şi doare cu atât mai tare cu cât cel ce trădează a fost mai aproape de inima ta. 

 

… s-a zis, dar Eu vă spun…

Ne plac maximele şi vorbele de duh rostite de oameni înţelepţi.
Şi mie îmi plac; chiar am o rubrică zilnică pe acest blog, în care apar cuvinte ale unor oameni ce merită ascultaţi.
Dar cuvintele unora dintre cei înţelepţi nu pot şi nu trebuie să devină mai importante decât ale Celui de la care vine înţelepciunea.
Pare oarecum demodat acum să citezi din Scriptură. Ai mai mare succes cu un citat dintr-un clasic. (Nu sunt clasicii de vină.) 

 

Aş trăi ca îndrăgostit de dragoste…

Câte lucruri ce ni se par importante se dovedesc a fi doar fleacuri?
Şi câte lucruri fundamentale pentru viaţa de acum şi cea viitoare sunt ignorate?
Următorul text i-a fost atribuit lui Gabriel García Márquez. Se pare că adevăratul autor al acestui text este Johnny Welch, un ventriloc mexican.
Nu sunt foarte interesat de paternitatea acestui text şi nici nu comentez valoarea sa literară.
Căutând prin arhivele mele am găsit facsimilul textului publicat în România literară.
Şi din nou m-am gândit, ca şi la prima citire, că viaţa este cel mai bine înţeleasă atunci când umbra morţii se simte.
Am făcut câteva sublinieri. Atât, fără comentarii.