Cum arată un creştin?

6
29
Cum arată un creştin?

Cum arată un creştin?

Una dintre disputele perpetue în creştinismul românesc contemporan este legată de exteriorul creştinului, în cel mai larg sens posibil (îmbrăcăminte, freză, podoabe, meserie, implicarea socială…).
Disputa nu este complet gratuită pentru că nu există răspunsuri facile în toate cazurile.

Trei atitudini sunt posibile:
– nu contează realitatea exterioară atâta timp cât realitatea interioară este bună
– realitatea exterioară trebuie respectată cu orice preţ, dacă e cazul şi prin măsuri coercitive, pentru a păstra mărturia
– realitatea exterioară nu este decât rezultatul realităţii interioare, orice forţare ducând doar la forme de ipocrizie

Pare simplu şi majoritatea dintre noi tindem să acceptăm cea de-a treia variantă, cel puţin în teorie.

Dar cum e cu practica? Cum arată un creștin?

În practică lucrurile sunt mai complicate şi apar alte necunoscute.
Care este raportul dintre crezul creştin şi cultură? Este creştinismul o religie „culturală”, sau transculturală?
Iată vestita dispută legată de hainele bărbăteşti şi hainele femeieşti. Cum se raportează un arab sau un african la această problemă?
Sau ce ocupaţii sunt acceptabile? Poate un creştin să fie avocat, militar, om de afaceri, muzician sau sportiv? Poţi să-ţi câştigi pâinea făcând sport, sau interpretând un rol la operă?
Cine stabileşte normele pentru ceea ce este acceptabil şi ceea ce nu este?
Adeseori discuţiile de acest gen sunt reducţioniste, mergând până la formulări de tipul „lui Dumnezeu nu-i place”.
Atunci cum putem discuta situaţii şi mai delicate dacă ne poticnim la primii paşi?
De regulă poziţiile sunt bine fortificate şi părţile nici nu-şi propun un real efort de înţelegere a argumentelor altora. Preconcepţiile operează în locul raţionamentelor bazate pe argumente.

Studiu de caz:

Alice Cooper este un nume arhicunoscut în lumea muzicii rock: băiatul cel rău din lumea heavy metal.
Dacă el ar susţine că e creştin, ce aţi zice?
Probabil că prima reacţie ar fi un râs sănătos, mai ales pentru cunoscătorii acestui gen muzical şi ai carierei lui Alice Cooper.
Dar dacă i-aţi asculta mărturia?
Vorbe, veţi spune.
Atenţie! Cădem într-o capcană. Atunci orice mărturie, ce nu ne convine, va fi grevată de aceeaşi îndoială.
Da, e un caz complicat, însă eu nu mi-aş permite să mă îndoiesc de sinceritatea lui Alice Cooper, deşi am şi eu nedumeririle mele.
E între el şi Dumnezeu.

6 COMENTARII

  1. Duhul este cel care te paote face sa stii cit este acseta sau acela de credincios.
    Tot Duhul te invata, spun din propria experienta cum s ate porti intoate cele.
    Un mic exemplu.Ma botezasem ,citeam cu inocare, dar inca nimic despre imbracaminte.
    Intro zi ma duc la o prietena, ca de obicei in pantaloni de vara, pe drum ma intilnesc cu o familie decit mine.
    Imi amintesc ca m-a prins o rusine, mi-am adunat picioarele cumva..si am zis:’stiti eu a fost la Noua,,(o zona verde, unde se mergea inexcursie, acolo locuia pritena mea)
    De unde mi-a venit rusinea, cind nimeni inca nu mi-a spus nimic?
    In curte la aceasta prietena, am facut plaja in costum de baie;
    a fost ultima data, desi nu ma vedea nimeni.
    Nu m-am simtit la largul meu.
    Unde au disparut toate perechile mele de pantaloni si costume de baie?
    Cred ca le-am aruncat, nu mai tin minte.
    In dulap nu mai am decit haine pocaiesti, in ele ma simt bine, ma simt
    fara remuscari…cum s-ar zice.

    • Duhul te poate invata orice. Numai ca nu o face cateodata. De ce?
      Nu stiu. Din diverse motive.
      Si atunci prefer sa tac si sa nu ma pronunt.
      Altfel foarte usor vorbeste mintea mea si o face cu judecata.
      Si multe lucruri rele vin din asta.
      Cat despre „hainele pocaiesti” am rezervele mele.

  2. Dragă Dem !
    Dem…Dem… şi iar Dem !
    Eşti cumva rudenie cu renumitul Dem Rădulescu ?!? 🙂
    Trecând la subiect, cred că întrebarea cuprinde şi prima parte a titlului.
    Ca atare, cred că sintagma „aparenţele înşală” trebuie circumstanţiată.
    Depinde în mare măsură şi de cel care „pozează” ,dar şi de cel care „fotografiază”.
    Rămâne să stabilim cu ce zoom o face!

    • Nu, chiar nu sunt ruda cu Dem Radulescu, desi o asemenea inrudire m-ar fi onorat.
      Observatia ta e corecta. Cred ca onestitatea este premiza pentru o discutie serioasa.
      De altfel postarea mea era un fel de panoramare a cadrului general, fara a intra prea mult in detalii, o de baza de discutie.
      Iti multumesc frumos pentru comentariu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.