Nu mi-e ruşine că sunt român!

Nu mi-este ruşine că sunt român şi nu mi-a fost niciodată, nici măcar pe vremea lui Ceauşescu.

Această afirmaţie a mea nu se doreşte o replică la articolul lui Marius Cruceru, articol intitulat Hei, români, acum e cald şi rău, unde este “Piaţa Universităţii”?
(Domnia sa are dreptul de a-i fi ruşine de orice şi de oricine şi poate exprima orice opinie doreşte, mai ales pe blogul domniei sale.)
Nu mi-a fost ruşine că sunt român nici măcar în timpul mineriadelor, idee sugerată de Vindecătoru’ la comentariile la articolul menţionat.
Eram în Suedia în timpul uneia dintre ele şi pot spune că am resimţit o durere, o sfâşiere interioară, dar nu ruşinea de a fi român.
România nu este ţara lui Traian Băsescu sau a lui Victor Ponta. De altfel nu am votat nici pentru ei, nici pentru partidele care i-au propulsat.
Domniile lor, împreună cu echipele ce-i susţin, nu sunt prototipul românului.
Până acum doar doi candidaţi la funcţia de preşedinte s-au apropiat de profilul necesar unei asemenea demnităţi: Ion Raţiu şi Mugur Isărescu, iar Corneliu Coposu a fost şi a rămas modelul meu de lider de partid.
Cel puţin pentru o perioadă locuiesc în alt spaţiu geografic şi nici aici nu mi-e ruşine că sunt român.
Nu mi-e ruşine că sunt român când văd reportaje cu cerşetorii sau falsificatorii români din Occident; sunt mult mai mulţi români în Diaspora care fac cinste ţării lor. Încerc să fiu şi eu unul dintre ei.
Până la urmă este o opţiune personală a fiecăruia în a-şi alege modul de a trăi.
În orice sferă a societăţii româneşti există exemple negative şi exemple pozitive. Îndrăznesc să spun că românul nu este neapărat cel ce apare şi se afişează pe „sticlă” sau pe reţelele sociale, ci mai ales cel discret, dar care pune o cărămidă undeva la un edificiu.
Nu vreau să cad în nici una dintre extreme: să-mi fie ruşine că sunt român, sau să cred că românii sunt buricul pământului.
Ambele extreme sunt primejdioase.

Vă recomand un ciclu de emisiuni de excepţie, Aşa-i românul.
„Fără să-i cunoaştem, fără să se bucure zilnic de lumina reflectoarelor, în România exista mulţi oameni de mare valoare care îşi dedică vieţile credinţei că pot face lumea mai bună şi mai frumoasă.”
Cătălin Ştefănescu



   
%d blogeri au apreciat: