Arhiva pentru categoria: Editorial

Cum doreşte un cerb

Psalmul 42:1
Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! (Cornilescu)
Cum tânjeşte cerbul după izvoarele de apă, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule! (NTR)
As the deer pants for streams of water, so my soul pants for you, my God. (NIV)
As the hart panteth after the water brooks, so panteth my soul after thee, O God. (KJV)

Psalmul 41 este unul dintre cei mai cunoscuţi psalmi, iar versetul 1 al acestuia se numări printre cele mai cunoscute din Biblie.
S-au compus şi cântece inspirate de acest pasaj.
Dar ce exprimă versetul 1, de fapt?

 

Noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu

1 Corinteni 2:17
Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (Cornilescu)
Spre deosebire de mulți alții, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci, din contră, vorbim ca niște oameni sinceri, ca unii trimiși de Dumnezeu, vorbim în prezența lui Dumnezeu, în Cristos. (NTR)
Unlike so many, we do not peddle the word of God for profit. On the contrary, in Christ we speak before God with sincerity, as those sent from God. (NIV)
For we are not as many, which corrupt the word of God: but as of sincerity, but as of God, in the sight of God speak we in Christ. (KJV)

A transmite Cuvântul lui Dumnezeu este o mare onoare. Dumnezeu te foloseşte ca mesager al Său pentru lucruri ce ţin de veşnicie.
În acelaşi timp este o mare responsabilitate. Un sol bun este acela care transmite mesajul aşa cum i-a fost încredinţat, fără să adauge sau să scoată nimic din el.
Altfel riscă să fie pedepsit de către cel ce l-a trimis.
Versetul citat prezintă două atitudini opuse.

 

Hora dezbinării

24 Ianuarie şi 1 Decembrie sunt două momente din istoria României care marchează geneza acestei ţări. Fără ele am fi avut trei miniRomânii, în cel mai bun caz.
Şi atunci, ca şi acum, au existat grupuri cu viziuni politice diferite. Numai că atunci a existat şi voinţa de a trece peste aceste diferenţe pentru aceste obiective naţionale..
Toate îndemnurile la coeziune, ce vin din partea liderilor politici, pentru a da un viitor acestei ţări, sunt contrazise de prestaţia lor.
Dacă nici aceste două zile nu pot fi celebrate solemn, atunci e clar ce mesaj se transmite cetăţenilor.
Poate că nu e de mirare că aceasta e situaţia în cercurile politice, din moment ce şi lumea evanghelică transmite acelaşi mesaj.

 

Să fie una!

Ioan 17:11
Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum suntem şi noi. (Cornilescu)
Tată sfânt, apără-i, în Numele Tău pe care Mi L-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi! (NTR)
Holy Father, protect them by the power of your name, the name you gave me, so that they may be one as we are one. (NIV)
Holy Father, keep through thine own name those whom thou hast given me, that they may be one, as we are. (KJV)

Această rugăciune a lui Isus, rostită înainte de prinderea Sa, era pentru ucenicii Săi din acea vreme, dar şi pentru toţi ucenicii Săi din veacurile următoare.
Iată câteva aspecte ale modului în care înţelegea Isus unitatea:

 

După cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El!

Coloseni 2:6
Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El! (Cornilescu)
Așadar, așa cum L-ați primit pe Cristos Isus, Domnul, așa să și continuați să trăiți în El! (NTR)
So then, just as you received Christ Jesus as Lord, continue to live your lives in Him! (NIV)
As ye have therefore received Christ Jesus the Lord, so walk ye in Him! (KJV)

Traducerea acestui verset este destul de clară, în orice versiune citită.
Vorbeşte de un moment (al primirii lui Hristos) şi de drumul ce urmează acestuia.
Această abordare o întâlnim şi în Evanghelii: se vorbeşte de poartă (poarta strâmtă) şi de cale (calea îngustă).

 

Smerenia minţii (şi a inimii)

În lecturile mele mă opresc la câte un gând.
Câteodată e ceva cu totul nou pentru mine.
Altădată e ceva ce vine ca o readucere aminte.
Uneori este ca ceva ce capătă o şi mai mare strălucire.
Ele se adună şi locuiesc mintea şi inima, afectând caracterul şi acţiunea.
Dacă e şi cazul vostru, e bine să le notaţi undeva.
Blogul meu, fiind un jurnal personal, va consemna unele dintre aceste gânduri.
Nu sunt teolog sau predicator şi, mărturisind aceste lucruri, ies de sub presiunea impresiei pe care ar trebui s-o fac asupra cititorilor mei.

 

„Voci” în blogosferă

Steve Jobs, CEO Apple a nunţat că va face o pauză, din motive medicale, din activitatea sa.
Bursa a reacţionat imediat şi acţiunile Apple s-au depreciat cu 7%.
Leul suferă fluctuaţii serioase, în urma speculaţiilor pe cursul de schimb. O intervenţie publică a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, duce la calmarea variaţiilor.
Ce au în comun aceste două exemple?
Sunt oameni care sunt consideraţi “voci” sau autorităţi în domeniu.
Cum devine cineva o “voce”?
E rău să vrei să fii o “voce”?

 

(Dez)informare – (de)formare

Primele scrieri nu erau accesibile oricui: nu le putea scrie oricine (şi nu le putea citi oricine). Scrisul era o îndeletnicire pentru cei înţelepţi, dar în acelaşi timp presupunea şi un efort considerabil, atât fizic cât şi financiar. Nu oricine putea să aibă la dispoziţie tăbliţe, papirus sau hârtie. Iar dacă avea acces la aşa ceva, nu îi erau încredinţate pentru mâzgăleli sau măscări.
Progresul economic a făcut ca tehnologia de scriere, suportul pentru aceasta, precum şi ştiinţa scrisului, să nu mai fie apanajul unui număr mic de oameni.
Asta a fost bine pentru mulţi, însă a creat condiţii şi pentru proliferarea mizeriei.
Democratizarea presupune drepturi egale, însă nu garantează răspunsuri egale la acestea.
Se spunea că hârtia suportă orice. Probabil că aşa este, pentru că nu poate protesta.
Cu toate acestea Internetul a creat ceea ce, nici în cele mai frumoase visuri, dar şi coşmaruri, nu şi-ar fi putut imagina înaintaşii noştri.