Arhiva pentru eticheta: Blogging

Eco(b)logia

Ecologie – Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață.
Ecologism – teorie și practică ce subliniază importanța problemelor ecologice; mișcare pentru ocrotirea mediului ambiant.
Ecologist – (adept) al ecologismului; apărător al mediului ambiant.
Sursa: Dexonline

Într-un sens mai larg, aş putea spune că sunt un ecologist, mai degrabă pasiv, nu unul militant. 

 

Fără iubire

1 Corinteni 13:1:3
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Ce simplă şi clară e Scriptura!
„Chiar dacă…”, însoţit de „şi n-aş avea…”, duce invariabil la acelaşi rezultat, zero. 

 

E blogul meu şi fac ce vreau cu el! Aşa să fie?

Percepţia asupra blogosferei este unul dintre permanentele motive de dispută în blogosfera evanghelică.
Hai să facem o analogie cu lumea fizică.
(E doar un model de discuţie şi ca orice model îşi are limitele sale.)
Sa presupunem că blogosfera este oraşul meu, iar blogul e casa mea.
Care este raportul dintre ele?

 

Un cod deontologic al blogerului evanghelic?

Au trecut ceva ani de când evanghelicii romani scriu pe bloguri. Există un istoric. Exista deja o cultură a blogingului.
Sunt acumulări poztive, dar sunt şi răni mai mult sau mai puţin deschise.
S-ar putea ca unele lecţii ale trecutului să fie învăţate, pentru a nu le repeta în viitor?

 

Gâlceava evanghelică

galceavaDimitrie Cantemir scria Gâlceava înţeleptului cu lumea.
Răzvan Codrescu a scris Gâlceava dracului cu lumea.

Dar bloggerul evanghelic cu cine face gâlceavă?

 

E la fel şi în alte (blogo)sfere!

Într-un articol intitulat Personalities Of The Catholic Combox, publicat în National Catholic Register, Pat Archbold vorbeşte despre tipologia comentatorilor din blogosfera catolică.
Iată ce spune el în introducere:

 

„Voci” în blogosferă

Steve Jobs, CEO Apple a nunţat că va face o pauză, din motive medicale, din activitatea sa.
Bursa a reacţionat imediat şi acţiunile Apple s-au depreciat cu 7%.
Leul suferă fluctuaţii serioase, în urma speculaţiilor pe cursul de schimb. O intervenţie publică a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, duce la calmarea variaţiilor.
Ce au în comun aceste două exemple?
Sunt oameni care sunt consideraţi “voci” sau autorităţi în domeniu.
Cum devine cineva o “voce”?
E rău să vrei să fii o “voce”?

 

(Dez)informare – (de)formare

Primele scrieri nu erau accesibile oricui: nu le putea scrie oricine (şi nu le putea citi oricine). Scrisul era o îndeletnicire pentru cei înţelepţi, dar în acelaşi timp presupunea şi un efort considerabil, atât fizic cât şi financiar. Nu oricine putea să aibă la dispoziţie tăbliţe, papirus sau hârtie. Iar dacă avea acces la aşa ceva, nu îi erau încredinţate pentru mâzgăleli sau măscări.
Progresul economic a făcut ca tehnologia de scriere, suportul pentru aceasta, precum şi ştiinţa scrisului, să nu mai fie apanajul unui număr mic de oameni.
Asta a fost bine pentru mulţi, însă a creat condiţii şi pentru proliferarea mizeriei.
Democratizarea presupune drepturi egale, însă nu garantează răspunsuri egale la acestea.
Se spunea că hârtia suportă orice. Probabil că aşa este, pentru că nu poate protesta.
Cu toate acestea Internetul a creat ceea ce, nici în cele mai frumoase visuri, dar şi coşmaruri, nu şi-ar fi putut imagina înaintaşii noştri.