Iată un articol recent din Christianity Today ce aduce în atenţie o problemă reală.
Când trebuie să riposteze creştinii la atacuri şi în ce măsură şi când nu?
Într-o lume în care audienţa e vitală pentru vânzare, a ataca valorile creştine devine instrument de marketing.
„One easy way for an author to break out is to offend Christians—easier, apparently, than writing something beautiful or profound.”
Literary merit cannot explain the meteoric rise of mediocrities like Dan Brown.
Stephen King (yes, that Stephen King) called Brown’s novels „the intellectual equivalent of Kraft Macaroni and Cheese,” and each of The Da Vinci Code’s predecessors sold fewer than 10,000 copies.”
Ba mai mult, reacţia creştinilor poate chiar duce la promovarea acestor subproducţii.
„To rise above the billowing waves of culture, the latter-day Voltaire need only to offend a small-but-vocal subset of Christians.
But unlike Jonathan Edwards’s angry God, the Christian culture rages ineffectually, merely providing sound bites for the familiar stories in the mainstream media. And when it comes to book sales, all press really is good press.
The video-game maker Electronic Arts even staged a faux Christian protest at a convention to promote its game based on Dante’s Inferno. Apparently if Christians hate it, it must be worth a look.”
Este interesant punctul de vedere al lui Christopher B. Hays, autorul articolului, şi merită atenţia noastră.
Oarecum off-topic, cred că e ceva de învăţat şi pentru blogeri.
A te „arunca” pe subiectele „trendy”, fie ele religioase, politice sau sociale, poate duce tocmai la promovarea celor ce cultivă un anumit tip de jurnalism ieftin .
Şi replica trebuie folosită cu precauţie, doar când trebuie şi cum trebuie.
