E de-a noastră

0
59
E de-a noastră

E de-a noastră!

Înainte de revoluție cu ceva ani, cenzura funcționa destul de bine.
Aveam totuși câte o portiță de a asculta muzică. Sursa noastră principală era Radio Europa Liberă.
Cei ce aveau rude prin străinătate, sau locuiau pe lângă graniță, chiar ajungeau să intre în posesia unor materiale din Vest: casete și discuri.
Doar cei ce ce umblau pe la Biserică, în special în orașele mari, puteau primi ceva muzică creștină.
Eu nu mai aveam contact cu Biserica, dar tresăream totuși când auzeam în anumite melodii cuvinte religioase: God, Jesus, etc.
(Realitatea era că acei ani erau în Vest anii marilor căutări spirituale. Fiecare căuta ceva. Unii chiar au găsit.)
Cum cunoștințele de limbi străine erau mai sărace ca acum și cum în România nu se prea folosea (încă) limbajul religioas ambiguu, aveai ocazia să auzi exclamații ale unor creștini: asta e de-a noastră.
Chiar și exprimări mai naive cum ar fi asta e de la biserică.
Cu titlu de paranteză pot spune că și Oda Bucuriei (Schiller-Beethoven) era însușită de neoprotestanți, ca fiind de-a noastră, pentru că în biserici se cânta Te-adorăm în fericire pe această temă muzicală.
Și așa cum spuneam, cunoștințele de limbi străine erau limitate, dar și informațiile despre spiritualitatea din Vest erau foarte sărace.
Ca atare concluziile greșite erau frecvente.

Iată un exemplu:

Poate ați auzit melodia My Sweet Lord, o melodie de altfel foarte frumoasă și care s-a bucurat și încă se bucură de succes.
Titlul e de-al nostru.
Cântecul începe ca un adevărat cântec de închinare, de-al nostru.
I really want to see You
Really want to be with You

Vreau să Te văd
Vreau să fiu cu Tine

Și cântecul continuă cu alte teme din melodiile de închinare.
I really want to know You
Really want to go with You

Vreau să Te cunosc
Vreau să umblu cu Tine

Cine ar putea să spună până aici că această cântare nu e de-a noastră?
Și pentru a nu exista dubii urmează Hallelujah (Aleluia) de vreo 13 ori până la… momentul adevărului.
Hm, my Lord (Hare Krishna)
My, my, my Lord (Hare Krishna)
Oh hm, my sweet Lord (Krishna, Krishna)
Oh-uuh-uh (Hare Hare)

Da, cântecul e scris de George Harisson în 1970, în cinstea zeului Krișna, așa că My sweet Lord nu este Isus ci Krișna.
(George Harisson a fost un aderent devotat Hare Krișna.)

Deci melodia nu e de-a noastră, ci de-a lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.