Arhiva pentru categoria: Editorial

Isus Hristos – şi El răstignit



Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
1 Corinthians 2:2

Oamenii discută multe subiecte. Probabil că românul neaoş excelează la discuţiile despre politică, vreme, fotbal…
Fotbalul şi politica sunt pentru “bărbaţi”. Aici trebuie să-ţi impui punctele de vedere cu orice preţ. Nu ai voie să dai nici un pas înapoi.
Discuţiile despre vreme sunt cele de “scăpare”, când nu mai ai nici un alt subiect comun, sau când nu vrei să rişti tensionarea atmosferei prin păreri contradictorii (un fel de corectitudine politică).
Mamele au şi ele un subiect inepuizabil: copiii lor.
“Vai dragă, să-l fi văzut pe puiul meu…”
Rar se ajunge la contradicţii aici, doar că e un pseudodialog. Fiecare mamă discută de puiul ei, care, nu-i aşa, e cel mai grozav.

Şi creştinii au subiecte specifice. 



 

Adele sau Lady Gaga?

Premiile Grammy au fost acordate.
Am publicat şi câştigătorii la categoriile Gospel/Contemporary Christian.
Kirk Franklin, Laura Story şi Chris Tomlin erau şi favoriţii mei.
Dar privind la mainstream, nu mă pot abţine să nu îmi exprim satisfacţia pentru faptul că cineva poate câştiga făcând doar muzică bună.
Adele a câştigat la toate cele şase categorii la care a fost nominalizată.
Lady Gaga a plecat acasă fără nici un trofeu.
Cred că sunt perioade când oamenii obosesc de prea multe excentricităţi, atât în mesaj, cât şi în forma de exprimare.
Adele face muzică bună, cu mesaje calde, fără artificii.
Chiar dacă comparaţia pare deplasată, e o lecţie şi pentru oratorii creştini:

 

Între socializare şi izolare

Reţele de socializare spun ceva: oamenii doresc să interacţioneze mult. De aici rezultă şi numărul foarte mare de „prieteni“ pe care îi au majoritatea utilizatorilor acestor reţele.
Nu numai numărul prietenilor este un indiciu al acestei dorinţe, ci şi conţinutul materialelor expuse (gănduri, imagini, clipuri video…)
M-am întrebat adesea dacă dorinţa de socializare este motorul acestei goane după prieteni, dacă analizezi cantitatea şi mai ales conţinutul acestor materiale, unele destul de personale.
Cred că mai degrabă dorinţa de acceptare şi de semnificaţie sunt motoarele acestei frenezii.
Cu siguranţă că se poate ajunge şi la exhibiţionism în acest fel. (Dar asta e deja patologic.)

 

Dor de ţară

Anul acesta, de ziua naţională a României, nu sunt în ţară.
Cu toate acestea mi-am rezervat câteva clipe ca să mă gândesc ce reprezintă ţara aceasta pentru mine.
Ştii cel mai bine că iubeşti ţara aceasta când nu eşti acolo.
Atunci îţi dai seama ce înseamnă dorul de ţară.
La mulţi ani România, la mulţi ani românilor!
Dumnezeu să binecuvânteze ţara aceasta şi pe locuitorii ei, dar şi pe cei ce sunt în vreun fel legaţi de ea.

 

Când toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă…

Cuvinte populare: i-am zis, talk-show, blog, comentariu, chat, şuetă, taclale, taifas, vorbă, distracţie…

Cuvinte nepopulare: solitudine, tăcere, învăţabilitate, ascultare, meditaţie, concentrare…

Este fatalmente necesar ca şi creştinii să ia chipul societăţii contemporane?
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale nu înseamnă deloc şi creşterea comunicării între indivizi.
De multe ori nu înseamnă decât sporirea numărului de cuvinte vorbite sau scrise şi a zgomotului (la propriu sau la figurat).

“Comunicarea” de tip talk-show: toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.
“Comunicarea” de tip şine de cale ferată: fiecare are discursul său, fără să fie interesat de convergenţa ideilor – monoloage paralele.
“Comunicarea” de tip bazar: fiecare vorbeşte despre ceva diferit
“Comunicarea” surzilor: fiecare vorbeşte, fără să fie capabil să audă.
“Comunicarea” aroganţilor: eu am intotdeauna dreptate.
Etc.