Arhiva pentru categoria: Editorial

Smerenia minţii (şi a inimii)



În lecturile mele mă opresc la câte un gând.
Câteodată e ceva cu totul nou pentru mine.
Altădată e ceva ce vine ca o readucere aminte.
Uneori este ca ceva ce capătă o şi mai mare strălucire.
Ele se adună şi locuiesc mintea şi inima, afectând caracterul şi acţiunea.
Dacă e şi cazul vostru, e bine să le notaţi undeva.
Blogul meu, fiind un jurnal personal, va consemna unele dintre aceste gânduri.
Nu sunt teolog sau predicator şi, mărturisind aceste lucruri, ies de sub presiunea impresiei pe care ar trebui s-o fac asupra cititorilor mei.



 

“Voci” în blogosferă

Steve Jobs, CEO Apple a nunţat că va face o pauză, din motive medicale, din activitatea sa.
Bursa a reacţionat imediat şi acţiunile Apple s-au depreciat cu 7%.
Leul suferă fluctuaţii serioase, în urma speculaţiilor pe cursul de schimb. O intervenţie publică a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, duce la calmarea variaţiilor.
Ce au în comun aceste două exemple?
Sunt oameni care sunt consideraţi “voci” sau autorităţi în domeniu.
Cum devine cineva o “voce”?
E rău să vrei să fii o “voce”?

 

(Dez)informare – (de)formare

Primele scrieri nu erau accesibile oricui: nu le putea scrie oricine (şi nu le putea citi oricine). Scrisul era o îndeletnicire pentru cei înţelepţi, dar în acelaşi timp presupunea şi un efort considerabil, atât fizic cât şi financiar. Nu oricine putea să aibă la dispoziţie tăbliţe, papirus sau hârtie. Iar dacă avea acces la aşa ceva, nu îi erau încredinţate pentru mâzgăleli sau măscări.
Progresul economic a făcut ca tehnologia de scriere, suportul pentru aceasta, precum şi ştiinţa scrisului, să nu mai fie apanajul unui număr mic de oameni.
Asta a fost bine pentru mulţi, însă a creat condiţii şi pentru proliferarea mizeriei.
Democratizarea presupune drepturi egale, însă nu garantează răspunsuri egale la acestea.
Se spunea că hârtia suportă orice. Probabil că aşa este, pentru că nu poate protesta.
Cu toate acestea Internetul a creat ceea ce, nici în cele mai frumoase visuri, dar şi coşmaruri, nu şi-ar fi putut imagina înaintaşii noştri.