Un partid creştin-democrat în România?

Această întrebare ar putea fi privită din două direcţii:
are România un partid creştin-democrat autentic?
are nevoie România de un partid creştin-democrat autentic?


România a avut şansa de a avea un partid creştin-democratic autentic, sub conducerea lui Corneliu Coposu, PNŢ-CD.
Odată cu dispariţia acestuia, luptele interne au dus la fărâmiţarea partidului.
El nu a mai contat în ecuaţia puterii politice, cu mici excepţii la nivel local, cea mai notabilă fiind prezenţa lui Gheorghe Ciuhandu în fruntea administraţiei locale din Timişoara.
Trebuie spus că şi UDMR are o aripă de orientare creştin-democrată, însă acest lucru nu ajută decât la afilierea la familia popularilor europeni, fără implicaţii directe în România.
Locul gol lăsat de PNŢ-CD a fost ocupat, în familia popularilor europeni, de un partid oportunist, în sens politic, Partidul Democrat, ce a virat brusc de la social-democraţie la creştin-democraţie.
Ironia sorţii face ca el să se fi întărit prin absorbţia Partidului Liberal Democrat provenit din familia liberală.
Partidul astfel rezultat, Partidul Democrat Liberal, nu pare să fi asimilat noua doctrină.
Actualul ministru de externe, Teodor Baconski, este speranţa unora de a vedea o clarificare în acest sens. E greu de crezut că acest lucru se va şi întâmpla.
Aşa că am putea spune că în prezent România nu are un partid creştin-democrat autentic. Cel puţin observatorii neutri ar susţine acest punct de vedere.
Dacă asta e situaţia la zi, evident că cea de-a doua întrebare e legitimă.
Are nevoie România de un partid creştin-democrat autentic?
Spun autentic pentru că formal există. PDL şi UDMR fac parte din Partidul Popular European, ceea ce este un fel de legitimare a orientării politice.
Dar şi Laszlo Tokes s-a alipit de acea familie politică, deşi mulţi, inclusiv din UDMR, l-ar plasa în altă parte.
De unde ar putea proveni o formaţiune politică ce ar ocupa acest loc, în sens real?
Am putea vedea trei scenarii posibile:
– o clarificare doctrinară în PDL
Un lider potenţial există, însă se pare că nu şi un curent de opinie favorabil în interiorul partidului.
– o reafirmare pe scena politică a PNŢ-CD, unde chiar acum sunt diferite încercări de reunificare
Există legitimitatea istorică, dar nu un lider vizionar care să aducă şi limpezirile necesare şi direcţia necesară.
– aparţia unei noi formaţiuni din zonele deocamdată neangajate politic ale societăţii
Zone de „recrutare” ar exista.



   

2 comentarii la Un partid creştin-democrat în România?

  1. Dyo spune:

    Exista o nevoie; din pacate, in peisajul politic romanesc, in care primeaza persoanele, nu si ideologiile lor, este tot mai utopic sa speram la readucerea pe scena a unui partid crestin-democrat.
    Pe cand eram student ateu, l-am auzit odata pe Corneliu Coposu recitand cateva versete din Psalmul 51. Nu le-am uitat de atunci; avea ceva in el, o convingere, dar si in acele cuvinte care mi-au ajuns la inima … Care dintre oamenii politici de astazi ar mai putea vorbi astfel si sa fie ascultat cu respect de catre tineri? Vise!

    • Dem Covaci spune:

      Rolul unei persoane in promovarea unei ideologii este esential, insa un lider responsabil promoveaza idei, nu pe sine insusi.
      Cred ca puterea de convingere vine din autenticitate si din concordanta comportamentului cu ideile enuntate.
      Corneliu Coposu era ilustrarea unui asemenea tip de lider.
      Deocamdata nu este vizibil un asemenea potenţial lider, insa istoria ne spune ca e posibil.
      Eu inca mai sper.

%d blogeri au apreciat: