Smerenia minţii (şi a inimii)

0
12
Smerenia minţii (şi a inimii)

În lecturile mele mă opresc la câte un gând.
Câteodată e ceva cu totul nou pentru mine.
Altădată e ceva ce vine ca o readucere aminte.
Uneori este ca ceva ce capătă o şi mai mare strălucire.
Ele se adună şi locuiesc mintea şi inima, afectând caracterul şi acţiunea.
Dacă e şi cazul vostru, e bine să le notaţi undeva.
Blogul meu, fiind un jurnal personal, va consemna unele dintre aceste gânduri.
Nu sunt teolog sau predicator şi, mărturisind aceste lucruri, ies de sub presiunea impresiei pe care ar trebui s-o fac asupra cititorilor mei.
Astăzi, 21 ianuarie 2010, am fost atras de Filipeni 2:3. Îl voi reda în câteva versiuni.

Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Cornilescu)
Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. (NTR)
Do nothing out of selfish ambition or vain conceit. Rather, in humility value others above yourselves. (NIV)
Let nothing be done through strife or vainglory; but in lowliness of mind let each esteem other better than themselves. (KJV)

Pavel vorbeşte de o atitudine interioară, ce se manifestă apoi în viaţa şi slujirea cuiva.
Prima dată mi s-au oprit ochii asupra cuvântului nimic (nothing).
„Nu faceţi nimic” elimină posibilitatea de a compartimenta viaţa.
Şi asta se reflectă şi în raport cu semenii mei.
Duh de ceartă (ambiţie egoistă), slavă deşartă (ingâmfare) nu pot fi scuzabile, indiferent de circumstanţe. Nu pot fi puse paranteze în gândirea, rostirea şi acţiunea mea. Nu le pot scoate de sub autoritatea lui Dumnezeu.
De-abia atunci voi putea să privesc (consider) pe alţii mai presus decât mine.
Cred că aceste gânduri sunt şi pentru profilul meu de blogger.

„Hristos a venit pentru a ne smeri, pentru a nu fi între noi un duh de mândrie.
Trebuie să fim aspri cu greşelile noastre şi foarte promţi în a ne vedea defectele, dar gata să fim îngăduitori cu alţii.”
(Matthew Henry Concise Commentary)

Omul smerit (lowly of mind) în viaţa sa spirituală este independent de oameni şi liber de orice simţământ de robie, în timp ce este conştient de permanenta sa dependenţă de Dumnezeu.
Astfel, este afectat comportamentul său faţă de semenii săi, pentru că, conştient de dependenţa sa de Dumnezeu, în toate abilităţile sale, aşa cum ei sunt dependenţi de Dumnezeu pentru ale lor, el nu se va mândri cu ale sale şi nu se va înălţa în comportamentul său faţă de semenii săi.

(Jamieson-Fausset-Brown Bible Commentary)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.