Scrisul care face bine

Cred că sunt un cititor „înrăit”. Nu e o laudă, e o constatare.
Citesc dinainte de cursul primar şi o fac cu voluptate.
E important ce citesc, însă în afară de calitatea lecturii recunosc că există o nevoie intrinsecă a mea de a citi.
Dacă nu am Tolstoi sau Balzac citesc Jules Verne sau Petre Ispirescu.
Dacă nu le am nici pe acestea citesc un ziar, fie el şi de acum un an.
Citesc bloguri şi am subscris la multe dintre ele pentru a şti când apare ceva nou.
Acum e destul de uşor să găseşti ceva de citit. Sunt mulţi care scriu şi multe canale prin care ne apar în faţa ochilor ideile lor.
Am observat că există lecturi ce mă încarcă pozitiv şi unele care mă drenează.
Unele lecturi mă reconfortează iar altele mă obosesc.
Nu mă refer la calitatea literară a scriiturii, ci la spiritul pe care îl transmit.
Cred că orice cuvânt vorbit sau scris e nu numai purtător de mesaj raţional, ci şi de spirit (duh).
Poate de aceea am şi eu preferinţele mele, atunci când am de ales.
Am un model în blogosfera românească. Nu-i dezvălui numele, deocamdată, însă va veni şi vremea aceea.
Postările acelui blog fac parte din categoria scrierilor ce îmi fac tare bine.
Nu sunt maliţios, însă sunt puţine bloguri ale căror scrieri îmi fac bine.
Mai dau un exemplu din presa centrală, dintro publicaţie electronică, jurnalul.ro. Periodic acolo apar articole scrise de Maria Timuc.
Poate nu sunt de acord cu absolut toate ideile domniei sale însă scrisul său îmi face bine.
NOTĂ: Între timp s-a mutat de la Jurnalul.ro.

Oricât am vrea să evităm această idee, sau oricât ar părea de lozincardă, scrisul nostru face bine sau rău cititorului nostru.



   
%d blogeri au apreciat: