Repere: Teologi – Sf. Atanasie

sursa: Patriarhatul din Alexandria

Date biografice:
Sf. Atanasie cel Mare s-a născut în Alexandria, Egipt, în anul 295 şi a murit la 2 mai 373.
A primit o educaţie creştină, dar a frecventat şi şcolile greceşti de filozofie.
Intră în rândurile clericilor de tânăr, ajungând secretarul episcopului Alexandru al Alexandriei. Pe când era diacon, îl însoţeşte pe acesta la primul Sinod din Niceea, în anul 325. Aici s-a formulat crezul de la Niceea, un moment de referinţă pentru fundamentarea doctrinei despre Sfânta Treime.
La moartea lui Alexandru, în 328, Atanasie a luat locul acestuia ca episcop al Alexandriei, la 30 de ani, devenind cel de-al 20-lea patriarh al Alexandriei.
A ocupat 45 de ani această poziţie, dintre care 16 ani petrecuţi în exil, trimis de împăraţii Constantin, Constans, Iulian şi Valens. 
În timpul exilurilor sale, a petrecut timp cu Părinţii pustiei, ceea ce i-a influenţat gândirea, dar pe de altă parte a ajutat la răspândirea ideilor acestora prin scrierile sale.
Moare la 2 Mai 373 şi este înmormântat în Alexandria.

Contribuţii:
– Până la împlinirea vârstei de 20 de ani, Atanasie scrisese deja o lucrare în două părţi: Împotriva păgânilor (Cuvânt împotriva elinilor) şi Despre întrupare (Tratat despre întruparea Cuvântului).
În prima parte Atanasie condamnă anumite crezuri şi practici păgâne iar în cea de-a doua parte accentul cade pe răscumpărare.
În această lucrare, Atanasie susţine cu tărie că Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic prin care Dumnezeu a creat lumea, a intrat în această lume ca Dumnezeu întrupat, pentru a-i deschide păcătosului calea spre împăcarea cu Dumnezeu.
Astfel sunt combătute ereziile lui Arie, supranumite arianism. În esenţă, Arie susţine că Isus Cristos nu are caracter divin, El fiind o ființă creată.
Evident că această erezie sapă exact la temelia Evangheliei, ca orice afirmaţie ce contestă fie umanitatea, fie divinitatea lui Isus Hristos.
– Atanasie este prima persoană care a identificat cele 27 de cărţi ale Noului Testament de astăzi.
– A scris o biografie a lui Antonie cel Mare, cel ce influenţat monahismul răsăritean şi apusean.
(Antonie cel Mare va fi prezentat într-un articol din această serie.)
Se pare că dintre toate lucrările sale aceasta este cea mai citită.
Epistole către Serapion asupra Duhului Sfânt, în care se apleacă asupra persoanei Duhului Sfânt, arătând că nu numai Fiul este de aceeaţi natură cu Tatăl, ci şi Duhul Sfânt, ceea ce a contribuit la consolidarea doctrinei Sfintei Treimi.
În această lucrare Atanasie spune despre el însuşi că se ţine după „tradiţia, învăţăturile şi credinţa proclamate de apostoli şi păstrate de sfinţii părinţi”.
(Asta l-a făcut ca în unele cazuri să dea prioritate credinţei în faţa raţiunii, ceea ce nu l-a făcut popular nici atunci şi nu-l face nici acum, într-o lume în care raţiunea vrea să domnească chiar şi asupra spiritului.)
– I se atribuie Crezul Atanasian, deşi nu există dovezi în acest sens.

Alte referinţe:
Philip Schaff – Nicene and Post-Nicene Fathers (Athanasius: Select Works and Letters)
Listă în ordine cronologică a lucrărilor lui Atanasie



   
%d blogeri au apreciat: