Pro şi Contra… Eminescu (cu Benone Burtescu)

Deja vu!
La fiecare început de an, şi pe la jumătatea lui, românii au un subiect de dezbatere şi, din păcate, de ceartă.
Între cele două tabere este aşezat Eminescu. El oricum nu are niciun cuvânt de zis şi de multe ori nici poezia lui, în această dezbatere.
Sunt mulţi care cu greu ar reuşi să recite câteva versuri din poezia sa şi, totuşi, îl declară genial.
Alţii îl desfiinţează ca poet important, cu o râvnă greu de înţeles.
Aceste gânduri le scriu după ce am citit o postare a lui Marius Cruceru, intitulată Eminescu… Eminescu….
Am scris şi eu un comentariu scurt la această postare, deocamdată neaprobat (lucru neimportant; e dreptul dânsului să aprobe, sau nu, un anumit comentariu):

Se pare că despre Eminescu este greu să se vorbească echilibrat. Nici nu e de mirare. El este “victima” unei perioade din istoria noastră. Sigur că nu are nici o vină.
Dar la fel de paguboasa ca si adularea este “desfiintarea” lui.
Nu mă refeream la articolul de faţă. Totuşi nu ma pot abţine să nu remarc ceva.
De obicei la ziua cuiva se spune ceva de bine.

Dar un alt comentariu la acest articol mi-a atras atenţia.
El făcea referire la o emisiunea Viaţa la superlativ, din 23 August 2010, a postului Speranţa TV, al cărei invitat a fost Benone Burtescu.
Aşa cum pentru mulţi români poetul Ionatan Piroşca a fost destul de necunoscut, cred că şi Benone Burtescu are aceeaşi soartă, deocamdată.
Revenind la acea emisiune, pot să spun că merită vizionată, deoarece câteva idei susţinute de Benone Burtescu, elegant asistat de moderator, sunt demne de notat.
Emisiunea nu este doar despre Eminescu, însă pasajul referitor la acesta este de urmărit.
Viziunea unui poet neoprotestant asupra poeziei româneşti este cel puţin interesantă.
Chiar dacă unele idei sunt contestabile, merită efortul de a urmări întreaga emisiune.
Revenind la Eminescu, cred sincer că spaţiul românesc e mai bogat cu Eminescu.
După o perioadă mai lungă de timp, Eminescu va fi mai corect apreciat decât acum.
Cei care nu cad în capcana disputelor exterioare poeziei sale au însă de ce se bucura: de poezia sa.



   
%d blogeri au apreciat: