Arhiva pentru categoria: Politică

Declaraţii radicale: … sunt nişte gunoaie, toţi

Actualizare: Sunt destul de rezervat în a comenta  afirmaţiile ce fac obiectul acestei categorii a postărilor mele (Declaraţii radicale). Însă la aceasta am reacţionat pe blogul sursei pentru că mi s-a părut deplasată.
După iniţiale „explicaţii” au dispărut toate comentariile. 
Declaraţia a fost făcută şi rămâne online, dar măcar nu mai încearcă nimeni să o justifice. 
E un mic progres.


„Nu suntem PRO nici preşedinte, nici parlament.
Nu, sunt nişte gunoaie, toţi.”

Comunicat al Bisericii Metanoia Timişoara, privind situaţia politică din România

Vezi video min. 3.18

 

Băspontescu

Am declarat că nu sunt nici afiliat nici aliniat politic, fără să susţin că cei care sunt ar face vreun rău.
Pur şi simplu nu mă regăsesc de mult în mesajul vreunei platforme politice.
Dar pot să spun că urmăresc întreaga dezbatere legată de demiterea preşedintelui cu interes.
E interesant modul în care sunt reflectate aceste desfăşurări pe blogurile pe care le urmăresc, bloguri ce sunt în lista mea de lecturi.
Ce va fi vom vedea după 29 iulie. Sper.
Cred că punctul cheie al acestui referendum este disputa legată de pragul de participare de 50%+1.

 

Nu mi-e ruşine că sunt român!

Nu mi-este ruşine că sunt român şi nu mi-a fost niciodată, nici măcar pe vremea lui Ceauşescu.

Această afirmaţie a mea nu se doreşte o replică la articolul lui Marius Cruceru, articol intitulat Hei, români, acum e cald şi rău, unde este “Piaţa Universităţii”?
(Domnia sa are dreptul de a-i fi ruşine de orice şi de oricine şi poate exprima orice opinie doreşte, mai ales pe blogul domniei sale.)
Nu mi-a fost ruşine că sunt român nici măcar în timpul mineriadelor, idee sugerată de Vindecătoru’ la comentariile la articolul menţionat.

 

Declaraţii radicale: Nu mă bucur de nenorocirea altuia

„Nu mă bucur de nenorocirea altuia.”

György Frunda

Sursa

Ce ţi-e şi cu disputele religioase

De curând am aflat că posibilii succesori ai tronului Regatului Unit (de religie anglicană) nu se puteau căsători cu cineva de religie catolică.
Ciudat este că se puteau căsători cu cineva de religie  hindusă, budhistă sau musulmană.
Doar disputa istorică e motivul acestei interdicţii legale: nu cumva să ajungă tronul Regatului „pe mâna” vreunui… catolic.

Amvonul şi politica

Mâine în SUA e Pulpit Freedom Sunday, ziua în care peste 400 păstori îşi vor asuma riscul de a exprima păreri cu conţinut politic de la amvoanele bisericilor lor.
Prin Amendamentul Johnson, entităţilor nepatrimoniale, inclusiv biserici, li se interzice dreptul de a emite păreri politice, inclusiv susţinerea deschisă a unor candidaţi.
Riscul este de a-şi pierde regimul de scutire de taxe
Pentru noi românii problema e mai greu de înţeles, neexistând prevederi similare.
Totuşi şi în România discuţia despre atitudinea bisericilor şi a păstorilor faţă de susţinerea deschisă a candidaţilor politici este deschisă.

Israel şi Palestina şi… bloggingul

Unul dintre subiectele fierbinţi din lumea diplomatică este intenţia palestinienilor de a solicita recunoaşterea statului Palestina de către comunitatea internaţională.
Cum era de aşteptat, lumea s-a polarizat: unii susţin această idee, iar alţii i se opun categoric.
Fiecare are dreptul să îşi susţină punctul de vedere; de dorit cu argumente.
Şi evenimentele sunt reflectate foarte ciudat: acelaşi eveniment e descris de către partizanii fiecărei poziţii în registre complet diferite.
Iată un exemplu.
Discursul lui Mahmoud Abbas, rostit la ONU, este prezentat de Pr. Mazin Qumsiyeh, pe blogul sau (via Persona), ca „strălucitor” (a brilliant speech).
Alan Elsner, în Charisma News, prezină acelaşi discurs ca „dur, distorsionat, plin de ură” (a harsh, distorted, hate-filled speech).
Sunt două lecturi diferite ale aceluiaşi discurs. (În cazul acesta există anumite circumstanţe.)
Dar e bun ca exemplu.
… şi pentru blogosferă.

Declaraţii radicale: … mi se face rău de la stomac

Nu mie, ci lui Beni Fărăgău.
Când?
Când se uită la blogurile creştine.
Declaraţia a fost făcută la Conferinţa UCDR.

Vezi video min. 7.34

 

Quo Vadis Uniunea Europeană?

O ştire a HotNews, publicată ieri, 18 iulie 2011, purta un titlu ce mi-a atras atenţia: Dmitri Medvedev se intalneste cu cancelarul rus Angela Merkel. Cum spera Rusia sa profite de renuntarea Germaniei la energia nucleara (sublinierea îmi aparţine).

 

Europa creştină

Această sintagmă revine în atenţie odată cu aprobarea noii constituţii a Ungariei de către parlamentul acestei ţări.
Mai rămâne doar să fie promulgată de preşedintele ţării şi ea devine legea fundamentală a ţării, intrând în vigoare de la 1 Ianuarie 2012.
Hotnews numeşte această constituţie ultraconservatoare.
Depinde din ce unghi priveşti problema.
Personal cred că prevederile sale sunt reparatorii.
Mult prea uşor a renunţat Europa la valorile care i-au croit identitatea.
Acest pas al Ungariei va redeschide discuţia în Uniunea Europeană asupra rădăcinilor creştine ale Europei, rolul lui Lech Kaczyński fiind preluat de Viktor Orbán.
Ţările susceptibile de a se ralia unei asemenea iniţiative ar fi Polonia, Spania, Italia şi Irlanda, iar liderul celor ce se opun categoric este Franţa.
Viktor Orbán este un personaj controversat, însă merită atenţia noastră unele idei legate de valorile creştine ce au stat la baza formării culturii europene.
Acum când se discută şi în România revizuirea Constituţiei, ce s-a întâmplat în Ungaria ar putea fi o inspiraţie.
Nu cred însă că acest lucru se va întâmpla.
Pentru a realiza o asemenea revizuire profundă e nevoie de consensul forţelor politice, iar acesta nu există nici pe teme ce necesită un curaj politic mai mic.
Dar care sunt prevederile ce au produs şi vor produce atâtea valuri?
– recunoaşterea rădăcinilor creştine ale naţiunii
– recunoaşterea rolulului creştinismului în păstrarea naţiunii
– protejarea instituţiei căsătoriei între un bărbat şi o femeie
– familia este fundamentală pentru binele naţiunii
– viaţa fătului va fi protejată încă de la concepţie

Puteţi citi sau descărca textul integral AICI.