Onestitatea argumentaţiei

2
10
Onestitatea argumentației

Este cunoscută apetenţa oamenilor pentru dezbateri. Românii nu fac excepţie. Dezbat cu pasiune subiecte legate de fotbal, de politică, de sursele crizei.
Subiectele teologice sau pseudoteologice aprind spirite în aceeaşi măsură.
În mod normal o dezbatere se bazează pe argumente. Dacă nu e aşa e ceartă, mai mult sau mai puţin mascată, sau dispută personală.
Argumentele pot fi diverse: experienţe personale confirmate, scrieri valoroase, opiniile unor personalităţi marcante, poziţii oficiale ale unor instituţii onorabile…
Carisma sau volubilitatea cuiva nu pot să ţină loc de argumente.

În afară de sursa autorităţii este necesară şi onestitatea celui care le invocă.
Poţi invoca un argument citând doar partea care te avantajează şi atunci când te avantajează, obturând restul.
E incorect să mizezi pe faptul că cineva nu poate verifica o anumită sursă.
Invocarea ca argument a unei răstălmăciri este de asemenea condamnabilă.

Iată un exemplu de folosire incorectă a unui argument:
Zilele acestea se realizează Uniunea Social Democrată, această alianţă între PSD şi PNL.
Eu nu ştiu dacă această alianţă e oportună sau benefică, însă a-l cita pe Ludovic Orban în sprijinul lipsei de oportunitate a acesteia, nu numai că e incorect, ci şi contraproductiv. Membrii PDL şi simpatizanţii lor ar trebui să ştie asta.
Cei ce au urmărit scena politică în ultimii ani ştiu de ce.

Un alt exemplu:
Adeseori creştinii se folosesc de prestigiul şi autoritatea lui Einstein în sens apologetic, în disputa cu ateismul.
Această „îndrăzneală” nu e justificată. Ea pleacă de la supărarea lui Einstein că ateii l-au invocat în sprijinul ideilor lor.
Dar asta nu înseamnă că el era creştin.
Cu alte cuvinte, scopul nu scuză mijloacele.

Onestitatea argumentației

Argumente corecte într-un spirit de onestitate, aşa ar trebui să fie abordarea unui creştin.
Şi apoi e nevoie şi de smerenie: nu le ştim pe toate şi nu avem argumente pentru toate. Acolo putem să tăcem sau să spunem simplu, nu ştiu!
Oare de ce ar mai trebui să adaug că niciodată dezbaterea şi argumentaţia nu au rolul de-l a zdrobi pe celălalt?

2 COMENTARII

  1. „niciodată dezbaterea şi argumentaţia nu au rolul de-l a zdrobi pe celălalt? ” Avand in vedere ce „simulacre” de partide avem pe la noi, nu stiu daca citatul reamintit de mine la inceputul comentariului e valabil in Romania. Poate in alta civilizatie. In mental adica. Politicienii nostri, ca-s „pedele” sau „pesede” sau „penele” m-au convins doar de mentalitatea lor, nu si de constiinta. Mai e mult pana departe.

  2. Pot sa va dau dreptate cand afirmati calitatea indoielnica a politicienilor nostri.
    Dar tocmai de aceea am o si mai mare motivatie in a nu-i copia in comportamente.
    Exemplul meu din lumea politica a fost aleatoriu, primul la indemana, nefiind afiliat politic.
    Va multumesc pentru comentariu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.