Lecţia japoneză: demnitate şi solidaritate

Am ezitat să scriu ceva despre tragedia din Japonia, dintr-un fel de decenţă absolut necesară în situaţii de genul acesta, lăsând informarea în seama agenţiilor de presă.
Nu sunt foarte încântat nici de abordarea pe care o au unii creştini, referitoare la pedeapsa lui Dumnezeu. Dacă ar fi aşa, cine ar sta în picioare?
Am văzut imagini tulburătoare ale acestui dezastru şi totuşi sunt lucruri din care putem învăţa ceva. 
Chiar şi pentru un popor obişnuit cu vicisitudinile naturale şi antrenat pentru a le face faţă, lovitura a întrecut orice închipuire. Se estimează că pagubele pe care companiile de asigurări le vor acoperi sunt de 160 mld. USD, adică de patru ori mai mult decât suma asigurărilor pentru dezastre naturale, pentru tot globul, plătite în 2010.
Am văzut o demnitate a suferinţei la majoritatea celor surprinşi de camera de luat vederi. În loc să-şi plângă de milă, japonezii s-au apucat de lucru.
Demnitatea este dublată de solidaritate.
Vedem un popor care dovedeşte încă odată că ştie să treacă prin vremuri grele. A câta oară?
Asta e ceea ce putem învăţa.



   

2 comentarii la Lecţia japoneză: demnitate şi solidaritate

  1. Dem Covaci spune:

    Daca ar fi sa aleg intre doua rele, as alege emotionalul in locul judecatii.
    Dar cred ca e nevoie de un timp de reflectie inainte de a ne pronunta.
    Cateodata tacerea e necesara. Oricum e preferabila reactiilor de carton.

  2. A.Dama spune:

    De multe ori cand urmaresc stiri fata de care nu raman indiferenta, ma intreb ce-as putea spune despre. Nu ca nu au fiecare cate o lectie. Ci pentru ca se poate ca reactia sa fie foarte emotionala, si-atunci risti prea multa transparenta. Sau un pic de judecata.
    Da, gust astfel de reactii: de-aici, am invatat asta…
    Sa trucam aici ar fi inutil.

%d blogeri au apreciat: