Hora dezbinării

24 Ianuarie şi 1 Decembrie sunt două momente din istoria României care marchează geneza acestei ţări. Fără ele am fi avut trei miniRomânii, în cel mai bun caz.
Şi atunci, ca şi acum, au existat grupuri cu viziuni politice diferite. Numai că atunci a existat şi voinţa de a trece peste aceste diferenţe pentru aceste obiective naţionale..
Toate îndemnurile la coeziune, ce vin din partea liderilor politici, pentru a da un viitor acestei ţări, sunt contrazise de prestaţia lor.
Dacă nici aceste două zile nu pot fi celebrate solemn, atunci e clar ce mesaj se transmite cetăţenilor.
Poate că nu e de mirare că aceasta e situaţia în cercurile politice, din moment ce şi lumea evanghelică transmite acelaşi mesaj.
Două grupări majore din spectrul evanghelic sunt clar fracturate.
Mişcarea penticostală s-a polarizat puternic după dezvăluirile legate de colaborarea cu Securitatea a unor lideri, în perioada de dinainte de 1989.
Nici ultimul lor congres nu a adus o schimbare de situaţie.
Mişcarea baptistă se pregăteşte de un congres, în aceeaşi stare de spirit. Indiferent de cine ar candida, nu e de aşteptat o îmbunătăţire a atmosferei.
Una peste alta au apărut şi schimburile de săgeţi peste gard, odată cu cazul Ţon.
Discuţiile despre poziţia fr. Ţon, au dus, prin ricoşeu, la acuze reciproce între baptişti şi penticostali.
Nu mai este nevoie de presiunea grupurilor creştine tradiţionale pentru slăbirea poziţiei celor două grupuri evanghelice.
Ele sunt slăbite de disputele interne şi de frecuşurile reciproce.
Hora unirii a devenit Hora dezbinării.
„Să fie una” e doar o temă de discuţie teologică, fără aplicabilitate practică.



   
%d blogeri au apreciat: