Gâlceava evanghelică

15
21
Gâlceava evanghelică

Gâlceava evanghelică – o nouă formă de gîlceavă

Gâlceava evanghelică e un termen ce mi-a venit în minte datorită unei realități asemănătoare cu alte forme de gâlceavă.

Dimitrie Cantemir scria Gâlceava înţeleptului cu lumea.
Răzvan Codrescu a scris Gâlceava dracului cu lumea.

Dar bloggerul evanghelic cu cine face gâlceavă?

Nu pot să nu fiu recunoscător pentru posibilitatea de a-mi exprima liber gândurile pe un blog, fără teama de a fi cenzurat de cineva cu idei preconcepute.
Dar permanent mă întreb ce este libertatea şi mai ales libertatea în Hristos.

Cred că pe bloguri e libertate întotdeauna (deocamdată), însă nu întotdeauna libertate în Hristos.
Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. (Galateni 5:13)

Sunt abonat şi citesc mai multe bloguri. Citesc bloguri pentru informare, pentru diversitatea opiniilor sau dintro plăcere estetică.
Din când în când mai accesez bloguri ce sunt recomandate direct, sau la care se face referire printr-un link.
Au prioritate blogurile evanghelice în alegerile mele, deşi noţiunea de evanghelic este discutabilă în cazul acesta.
Unele dintre ele sunt reconfortante. Le accesez pentru originalitate, prospeţime, sensibilitate, etc. Chiar şi dezbaterile pe care le generează sunt purtate cu cavalerism.

Şi mă întreb de ce nu sunt aşa toate, sau cel puţin majoritatea.
Ştiu că pot fi acuzat de naivitate.
Şi totuşi, ce generează şi la ce foloseşte această gâlceavă?

Dialog și/sau încrâncenare

A fost discutat şi disputat cazul Iosif Ţon. Era normal ca să fie păreri împărţite. Numai că discuţia iniţială a degenerat. Şi a făcut victime colaterale.
Ba mai mult, acum este desfiinţat chiar omul Iosif Ţon. Nu sunt un partizan al domniei sale, însă cred că lucrurile merg prea departe.
Cui foloseşte această campanie?

Blogosfera evanghelică, este un termen prea pretenţios.
Cuvântul blogosferă ar sugera o anumită formă de ordonare, de articulare, însă e mai degrabă dez-ordonare şi dez-articulare.
Se spune adesea că românul nu are cultura dialogului. E o fatalitate?
Dar evanghelicul român?

Şi cum se poate deprinde aceasta?
Vrem sau nu vrem să recunoaştem, există câteva cauze ale acestei stări de fapt.
Eu voi enumera câteva, fără pretenţia de a închide lista. Enunţul e generic, însă voi explica pe scurt.

Comportamente circumstanţiale

(Blogul este perceput ca un loc în care pot să am un alt fel de abordare decât la biserică, să zicem.)
Pot să înţeleg că există o saturaţie legată de comportamente religioase goale de conţinut, dar asta nu poate fi o scuză pentru o altă extremă.
Creştinismul are de a face cu ceea ce eşti, fiind în acest sens o manifestare exterioară a unor realităţi interioare, fără condiţionalităţi spaţiale sau temporale.
De aceea blogul poate să fi o altă formă de expresie, dar adevărurile sunt aceleaşi.

Relativismul valorilor

Valorile biblice sunt imuabile, dacă iau Biblia ca autoritate. Iată un exemplu, legat de vorbire.
Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:6)
Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. (Matei 12:36)
Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. (Matei 5:22)

De ce atunci găsim pe blogurile evanghelice sau în comentariile blogerilor evanghelici de pe reţelele de socializare cuvinte ca tâmpit, idiot, cretin, etc.? Nu continui lista şi nu adaug aici şi cuvintele indecente.
Pe bloguri un subiect preferat este pierderea mărturiei creştine. În ce măsură contribuie şi bloggerii creştini la aceasta?
Bloggingul este o armă cu două tăişuri. Folosită incorect ea produce daune cel puţin la fel de mari ca şi foloasele ei.
Şi nu mă refer doar la cei ce scriu articole, ci şi la comentatori.

Antropocentrism

Dacă aş folosi o expresie americană aş spune că blogul meu ar trebui să fie „Christ centered”(centrat pe Hristos).
Când spun asta nu mă refer la faptul că fiecare postare ar trebui să fie o predică despre Hristos, ci să reflecte valorile lui Hristos. Şi e evident că printre ele nu se regăsesc încâncenarea, jignirea, orgoliul…
Dar supărarea pentru lucrurile negative din blogosfera evanghelică nu poate şi nu trebuie să ne împingă la scepticism. Sunt bloguri de foarte bună calitate ce merită citite, fără să ai sentimentul că ai pierdut vremea.

Gâlceava evanghelică riscă să devină normalitate. Și asta e grav.

 

Citeşte şi seria iniţiată de Dyo Bodiu, Căderea în virtual.
Până acum au fost două postări pe această temă:
Căderea în virtual (1)
Căderea în virtual (2)

15 COMENTARII

  1. Stimate Dem Covaci,
    ați surprins corect înspăimântătorul fenomen al desființării prin atacul la persoană și psihologia terorismului virtual. Din păcate, remediul este unul de conștiință. Adică, nu are rost să ne ținem prea mult respirația…
    Personal, în afară de faptul că l-aș fi invitat cu plăcere să predice la biserica noastră și i-aș fi ascultat cu plăcere predicile, nu cred că săream ca ars atâta vreme cât dezbaterile erau (chiar în spațiul public) cât de cât decente. Nu am văzut în viața mea o campanie mai sistematică de demolare ca împotriva acestui om. Sunt de-a dreptul revoltat. Nu pot decât să mă întreb, cine urmează…

  2. Va multumesc pentru comentariu.
    Cred ca daca acum „victima” a fost Iosif Ton, la fel de bine putea fi oricine altceva daca intrunea conditiile necesare pentru a „merita” efortul de a fi atacat.
    Nu a existat un cod deontologic al blogerilor evanghelici romani si cred ca e greu de realizat.
    Tehnic vorbind ar fi simplu, insa problema apare atunci cand trebuie asumat.
    Poate ca inceputul e tot la nivel personal: decid sa nu cobor nivelul prestatiei mele pe blog, indiferent de circumstante.

  3. Andrei Pleșu. „Din fericire, America depinde în mai mică măsură de imbecilii ei decît depindem noi, deocamdată, de imbecilii noștri. E însă un fapt că există o internațională a imbecilității, în care riscăm să intrăm mai repede decît în Europa…” (Dilema veche, Nr. 366, 17-23 februarie 2011)

    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/citeva-specii-imbecili

    Nu cuvintele sînt indecente, ci… IDEILE.

    Nu cuvintele sînt decente, frumoase, spirituale, ci… IDEILE.

    Nu din cuvintele noastre vom fi scoși vinovați sau nevinovați, ci din IDEILE (gîndurile) noastre și, desigur, INTENȚIILE noastre.

    Căci din inimă ies gîndurile rele, preacurciile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușin,e ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

  4. Am citit si eu articolul lui Andrei Plesu, care este unul dintre eseistii mei favoriti.
    Cred ca putea gasi un alt termen mai potrivit pentru realitatile pe care le prezinta, insa e dreptul domniei sale sa scrie ce vrea si cum vrea.
    Si e dreptul meu de a lua ce e bun si a evita ceea ce cred ca nu-mi face bine.
    Cu tot respectul pentru domnia sa, am un alt sistem de referinta cand vine vorba de principii de viata.

    Banuiesc ca formularea “nu cuvintele sunt indecente, ci IDEILE” va apartine. Ea suna frumos, dar cred ca nu rezista la un test acid.
    Sa va dau un exemplu.
    Va felicit pentru fetita dvs.! E tare dragalasa si isteata.
    Sa presupunem ca intro zi ar spune un cuvant, un singur cuvant, unul dintre acele cuvinte pe care nu le dorim auzite sau scrise.
    Chiar daca nu veti zice nimic, inima va suferi. Stiu acest lucru pentru ca am crescut copii si am patit odata exact acest lucru.
    Indiferent ce sistem filozofic am adopta, cred ca putem conveni ca drumul de la gand pana la idee trece prin cuvant.
    Cuvantul este materia prima pentru exprimarea ideilor in forma transmisibila.
    Mi-e greu sa cred ca o mancare buna poate fi facuta cu ingrediente rele.
    Chiar si asa Biblia vorbeste explicit despre cuvinte nepotrivite.
    Un exemplu este in Efes. 5:4, unde Pavel interzice cuvintele porcoase.

    Va multumesc pentru vizita si pentru comentariu!

  5. Chiar dacă Biblia vorbește explicit despre cuvinte nepotrivite, asta nu înseamnă că nu le folosește. Dar, culmea!, în Biblie cuvintele nepotrivite devine… foarte potrivite!

    Chiar dacă Biblia vorbește explicit despre cuvinte nepotrivite, IDEEA e că Biblia e interesată, ca și Dumnezeu, de inima (gîndirea) omului.

    Ați fi putut reflecta mai mult la cele ce am scris.

    Ați fi putut găsi texte biblice mai complexe.

    Dar nu, ați avut o eschivă indecentă, apelînd la un exemplu în care implicați familia mea. Lucrul ăsta e chiar porcos, dacă, bineînțeles, ați avut intenție rea. Dar dacă nu ați avut intenție rea, atunci nu mi-aș pierde vremea dacă m-aș enerva?

    Exact așa și cu „cuvintele nepotrivite”, n-are rost să fiu atent doar la cîteva, cînd, culmea! ignorați zeci de mii de cuvinte bune pe care le-am scris. Parcă am trăi în vremea Legii.

    Biblia vă interzice și să pierdeți vremea!

    Ciudată atitudine (și ipocrită!) a te lega de cuvinte și nu de fapte!

    Păi de ce nu abordați atunci, ca și alții, chestiuni secundare despre cum arată părul neacoperit, fustele deasupra genunchilor, cerceii și… amvonul.

    O mîncare bună nu poate fi făcută cu ingrediente rele…

    Așadar o biserică nu va fi niciodată bună deoarece întotdeauna are și „ingrediente rele”…

    Mai cugetați…

  6. Dl. Alin Cristea ma surprindeti prin raspunsul dvs. Va citesc postarile si va urmaresc de mai multa vreme decat e viata acestui blog. In general aveti interventii fundamentate pe lucruri pe care le cunoasteti.
    Rspunsul dvs. pare unul emotional, ce pleaca de la premize gresite.
    Cum mi-as putea permite sa va jignesc familia? Nu obisnuiesc sa fac asa ceva cu cei cu care am pareri diferite si cu atat mai mult cu membri familiei lor.
    Cred ca vi-a scapat amanuntul ca evocam o experienta neplacuta din viata mea.
    Dvs. ma judecati fara sa ma cunoasteti. E dreptul dvs. Nu cred insa ca imi puteti nega dreptul la o opinie personala.
    Intamplator sau nu se pare ca avem anumite diferente de opinie.
    Atat si nimic mai mult.
    In rest ma bucur sa va gazduiesc opiniile pe blogul meu, chiar daca sunt diferite de ale mele.

  7. Dacă aveți o opinie personală despre fiica dvs., exprimați-o.

    Dar ați introdus în discuție fiica MEA!

    Am dreptul să fiu cît vreau de emoțional, nu?

    Dar ați dat-o în bară! Că nu despre cît de emoțional sînt eu era vorba, ci despre cît de emoțional sînteți dvs.!

    Eu am contestat niște IDEI!

    Dvs. nu ați avut contraargument ci ați apelat la cu totul altceva decît la IDEI!

    Bun venit în blogosfera evanghelică – și alți pocăiți tot așa au făcut, nu rezistă la dezbateri de idei, ci se referă la… persoane.

    E o procedură pe care am aplicat-o și altora. Și care confirmă de fiecare dată o concluzie pe care am exprimat-o în mai multe rînduri: evanghelicii nu sînt pregătiți pentru spațiul public, reacționează pripit la stimuli interni și externi.

    Va’s’zică, dacă un jurnalist, sau un pastor, sau Andrei Pleșu vă aborda așa cum am făcut eu, ați fi introdus în discuție vreo persoană din familia lui, așa cum ați făcut cu mine?

    Mai știți care era IDEEA în discuție?

    Dacă nu mai știți, atunci de unde știți că avem opinii diferite despre acea… IDEE?

    • Da, puteti fi emotional cat doriti.
      Nu va dau sfaturi. Oricum nici nu le-ati primi.
      Eu insa prefer sa nu las ca emotiile sa imi controleze judecata.
      Da, am o fiica si e deja casatorita. Asa ca acum sotul ei este cel ce trebuie sa-si spuna parerea despre ea. 🙂
      Ma faceti sa zambesc, dl. Cristea. Deabia am 100 de postari pe blogul acesta. Poate ca dvs. vi-au atras atentia 2-3. Din acestea si din 2 schimburi de comentarii deja m-ati etichetat. Fie cum ziceti. Numai ca eu nu scriu ca sa dovedesc ceva cuiva.
      Continuati sa ma psihanalizati ca nu ma supar.
      Va atrag atentia ca faceti publicitate blogului!
      Mana blogosferica! 🙂

  8. Ironia sortii! Schimbul acesta de comentarii se face la subsolul unui articol numit Galceava evanghelica. Asta chiar m-a amuzat.
    Numai ca oricat ati incerca sa ma duceti in alta directie nu veti reusi.
    Credeam ca sunt o cauza pierduta pentru blogosfera romaneasca si testele dvs. nu se mai justifica, fiind pasibile de eticheta pierdere de vreme.

    Am recitit toate comentariile pentru a vedea care ar putea fi motivul (motivele) supararilor dvs.
    Poate fi pasajul urmator: „Exact așa și cu “cuvintele nepotrivite”, n-are rost să fiu atent doar la cîteva, cînd, culmea! ignorați zeci de mii de cuvinte bune pe care le-am scris. Parcă am trăi în vremea Legii.”
    Dl. Cristea chiar ca nu va vizam pe dvs., dar daca asta a fost perceptia dvs. atunci tot e bine.
    Da, pe blogurile dvs. gasesc multe lucruri interesante si cu continut, dar as minti daca as spune ca pe altele le-as recomanda cititorilor.
    Era mai pe gustul meu Confesionala din primii ani de aparitie. (Aceea chiar era o lectura pe care o apreciam si o citeam regulat, fiind abonat la ea prin mail).
    Ce sa faci? Sunt de moda veche.

    Ma intrebati care a fost ideea?
    Dl. Cristea, nu cumva comentariile dvs. au venit la un articol al meu si nu comentariile mele la unul de al dvs.?
    Articolul acesta prezinta ideile mele ( bune sau rele) si pe baza acestora putem discuta.
    O discutie corecta nu poate fi purtata cand unul dintre interlocutori isi asuma din start rolul de dascal, sau de psihanalist. Aia e cu totul altceva.
    Si nu-mi imaginez ca aceasta discutie sa fie pusa sub semnul lui „Yes sir”.
    Chiar daca eu sunt un ilustru necunoscut si dvs. aveti o carte de vizita impresionanta, nu-mi pot imagina un schimb de idei in care singura mea optiune ar fi sa fiu de acord cu dvs.
    Daca stam la aceeasi masa, pe scaune de inaltime egala, atunci putem discuta idei.
    Pana atunci va stau la dispozitie pentru… teste. 🙂

  9. Nu, domnule, nu stăm pe scaune de înălțime egală….

    Nu, domnule, nu am scris niciunde că ar fi vorba de supărări ale mele, dvs. ați inventat chestia asta…

    Nu, domnule, nu de Confesionala era vorba…

    Nu, domnule, nu că v-aș duce eu în altă parte ar fi vorba, ci că folosiți taclale îndepărtîndu-vă de subiect…

    Despre ce era vorba? „Iata un prim si ultim ministru cretin ce habar n-are ce e aia inchisoare si cit de aglomerate sunt ele in romania. ” Iata despre ce era vorba. Tomai am citit ce a scris cineva pe Facebook. Și acum IDEEA este: Ce să credem despre evanghelicul ăsta care a scris cuvîntul „cretin”? Așa se pierde mărturia creștină?

    Ați scris: „De ce atunci găsim pe blogurile evanghelice sau în comentariile blogerilor evanghelici de pe reţelele de socializare cuvinte ca tâmpit, idiot, cretin, etc.? Nu continui lista şi nu adaug aici şi cuvintele indecente.
    Pe bloguri un subiect preferat este pierderea mărturiei creştine. În ce măsură contribuie şi blogerii creştini la aceasta?”

    Puteți să vă urmăriți ideea?

    Sau sînteți încă în căutarea unui scaun de înălțime egală?

    Cu cine? Cu toată lumea?

    Da’ ce, sîntem în comunism?

    Pînă și acolo unii erau mai egali decît alții…

    • Domnule Cristea, dvs. nu produceti idei în seria asta de comentarii, ci etalati frustrari.
      Sa fiu eu de vina, sau articolul meu?
      Eu nu pot fi de vina pentru ca nu ma cunoasteti.
      Atunci articolul e de vina. Se pare ca v-a deranjat foarte tare. Si totusi rsman la ce am afirmat.
      Oricum nu ma impresioneaza agresivitatea mesajelor dvs. si nici unele dintre sofismele dvs.
      Ideea mi-o voi continua, cu siguranta, dar toate la vremea si la locul lor.
      Dati-mi voie ca macar pe blogul meu sa decid ce scriu, cand scriu si cum scriu.
      Oricum nu va puteti plange de tratament incorect. Pana acum am publicat (nefiltrate) toate comentariile dvs. Eu am avut doar o tentativa de a comenta pe blogul dvs. Fara succes insa. Eram prea neimportant.
      Ceva ma intriga. De ce continuati seria asta de comentarii. Va risipiti gloantele pe o tinta insignifianta: un necunoscut si un blog obscur. Nu e prea putin pentru dvs.?
      Sau orgoliul o fi de vina?

  10. Domnule Cristea,
    Eu nu v-am supus la un test. V-ati supus singur.
    Si… ati cazut.
    Cititorii blogului meu, cat de putini ar fi, sunt obisnuiti cu un altfel de limbaj.
    Asa ca am fost nevoit ca ultimul dvs. comentariu sa nu il public.
    Fac asta cu toate ca deja ati publicat pe blogul dvs. intreaga noastra conversatie.
    Pentru asta va multumesc!
    Oricand sunteti binevenit sa comentati pe blogul meu, dar cu un altfel de limbaj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.