Arhiva pentru categoria: Editorial

Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos!

Titlul acestui articol este un fragment din 2 Corinteni 10:5. „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”
Din motive obiective, nu am prea putut să scriu în ultima perioadă, însă „moara minţii” macină într-una.
Am profitat de această pauză şi astfel am încercat să văd ce macină şi ce ar trebui să macine.

 

Păcăleli

Când eram mic, 1 Aprilie era o zi „gustată” de copii. Era ziua în care fiecare încerca să-i păcălească pe ceilalţi.
Cel ce reuşea se bucura, cu atât mai mult, cu cât era mai sfruntată păcăleala.
Era adevărat că toţi se păzeau să nu cadă în capcană, însă cu toate acestea multe păcăleli reuşeau.
Îi mulţumesc mamei male că nu ne-a încurajat la acest gen de jocuri.
Azi m-am gândit la păcălelile pe care ni le fac alţii, diavolul, dar şi la păcălelile ce vin chiar din amorţirea noastră.
În Dicţionarul de sinonime din 2002 (Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002), apare aşa:
Păcăleală = farsă, înșelare, înșelătorie
E adevărat că păcăleala conţine o doză de ludic, însă rezultatul e acelaşi.
Cum stă treaba în domeniul spiritual?

 

Eco(b)logia

Ecologie – Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață.
Ecologism – teorie și practică ce subliniază importanța problemelor ecologice; mișcare pentru ocrotirea mediului ambiant.
Ecologist – (adept) al ecologismului; apărător al mediului ambiant.
Sursa: Dexonline

Într-un sens mai larg, aş putea spune că sunt un ecologist, mai degrabă pasiv, nu unul militant. 

 

Câţi teologi evanghelici are România?

Două întrebări la care ar trebui formulate răspunsuri:
Ce este teologul?
Câţi teologi evanghelici are România?

Accesul neîngrădit la Scriptură este un mare câştig la care au contribuit şi Guttenberg şi reformatorii şi traducătorii Bibliei.
Cartea aceasta, atât de urâtă de unii şi de iubită de alţii, poartă în ea mesajele lui Dumnezeu, unele mai uşor de înţeles, altele mai greu de înţeles.
Şi nu ar trebui oare ca apropierea de cuvintele ei să se facă cu grijă, aşa cum se face şi apropierea de Dumnezeu?
Scriam într-un articol pe acest blog că „văd o prea mare îndrazneală în interpretarea Cuvantului lui Dumnezeu”.
Dar poate că apropierea de cuvintele lui Dumnezeu are parte de acelaşi tipar cu apropierea de Dumnezeu. De la extrema apropierii de Dumnezeu cu frica paralizantă că te loveşte, neînsoţită de pecepţia iubirii Sale de tată, s-a trecut în altă extremă, aceea a „super-familiarităţii”.
De ce scriu aceste cuvinte?

 

Dreptul de a te pronunţa

Dreptul de a te pronunţa asupra unei speţe se câştigă greu, iar asupra altora niciodată.
Nu ajunge să te informezi şi/sau documentezi asupra acelei probleme. Nu este suficient nici măcar să citezi pasaje din Scriptură.
Trebuie să ai autoritatea câştigată şi validată de Dumnezeu. 

 

Fără iubire

1 Corinteni 13:1:3
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Ce simplă şi clară e Scriptura!
„Chiar dacă…”, însoţit de „şi n-aş avea…”, duce invariabil la acelaşi rezultat, zero. 

 

Lecţia japoneză: demnitate şi solidaritate

Am ezitat să scriu ceva despre tragedia din Japonia, dintr-un fel de decenţă absolut necesară în situaţii de genul acesta, lăsând informarea în seama agenţiilor de presă.
Nu sunt foarte încântat nici de abordarea pe care o au unii creştini, referitoare la pedeapsa lui Dumnezeu. Dacă ar fi aşa, cine ar sta în picioare?
Am văzut imagini tulburătoare ale acestui dezastru şi totuşi sunt lucruri din care putem învăţa ceva. 

 

Duşmanii nu trădează niciodată

Da, duşmanii nu trădează niciodată. Trădează doar cei apropiaţi, cei ce au primit ceva: iubire, încredere, bunătate…
Şi e un truism să spunem că trădarea doare.
Doare şi doare tare.
Şi doare cu atât mai tare cu cât cel ce trădează a fost mai aproape de inima ta. 

 

… s-a zis, dar Eu vă spun…

Ne plac maximele şi vorbele de duh rostite de oameni înţelepţi.
Şi mie îmi plac; chiar am o rubrică zilnică pe acest blog, în care apar cuvinte ale unor oameni ce merită ascultaţi.
Dar cuvintele unora dintre cei înţelepţi nu pot şi nu trebuie să devină mai importante decât ale Celui de la care vine înţelepciunea.
Pare oarecum demodat acum să citezi din Scriptură. Ai mai mare succes cu un citat dintr-un clasic. (Nu sunt clasicii de vină.) 

 

Aş trăi ca îndrăgostit de dragoste…

Câte lucruri ce ni se par importante se dovedesc a fi doar fleacuri?
Şi câte lucruri fundamentale pentru viaţa de acum şi cea viitoare sunt ignorate?
Următorul text i-a fost atribuit lui Gabriel García Márquez. Se pare că adevăratul autor al acestui text este Johnny Welch, un ventriloc mexican.
Nu sunt foarte interesat de paternitatea acestui text şi nici nu comentez valoarea sa literară.
Căutând prin arhivele mele am găsit facsimilul textului publicat în România literară.
Şi din nou m-am gândit, ca şi la prima citire, că viaţa este cel mai bine înţeleasă atunci când umbra morţii se simte.
Am făcut câteva sublinieri. Atât, fără comentarii.