Arhiva pentru categoria: Editorial

Quo Vadis Uniunea Europeană?

O ştire a HotNews, publicată ieri, 18 iulie 2011, purta un titlu ce mi-a atras atenţia: Dmitri Medvedev se intalneste cu cancelarul rus Angela Merkel. Cum spera Rusia sa profite de renuntarea Germaniei la energia nucleara (sublinierea îmi aparţine).

 

Opinii „calificate”

Am scris mai demult un articol intitulat Dreptul de a te pronunţa.
Dreptul de a te pronunţa nu este un dat. El se câştigă.
Câteodată rapida pronunţare asupra oricărui subiect vine din ignoranţă, altădată din mândrie.
Indiferent care ar fi cauza rezultatul este acelaşi.
Şi mai grav este că atât ignorantul cât şi infatuatul rămân aşa, chiar şi după ce realitatea îi contrazice.
Vaisamar ne readuce în atenţie deja celebrul experiment al lui Joshua Bell.
Îndrăznesc să spun că indiferenţa faţă de valoare nu este cel mai rău lucru, ci a cataloga valoarea ca antivaloare este mai grav.
Iată un experiment. 

 

John Piper: We exist to spread, not sell

Almost everything I’ve ever published is free online. Including the books. We exist to spread, not sell.

A trecut destul de neobservată această afirmaţie a lui John Piper, afirmaţie apărută pe contul său de Twitter.

 

Cum să îţi închei cariera şi… viaţa (Dinu Lipatti)

Dinu Lipatti este un exemplu de om (şi român) ce a trăit puţin (33 de ani) dar care a lăsat o urmă adâncă şi frumoasă.
E impresionantă lista personalităţilor care i-au însoţit drumul, din care menţionăm pe George Enescu, Florica Musicescu, Alfred Cortot, Paul Dukas și Nadia Boulanger, Herbert von Karajan, Alceo Galliera, Yehudi Menuhin, Igor Strawinski…
Iată cum reţine istoria sfârşitul carierei şi vieţii sale:

 

Corpus Christi

În lumea catolică se sărbătoreşte astăzi Corpus Christi (Trupul lui Hristos).
Cine este interesat poate găsi informaţii suficiente despre istoricul, semnificaţia şi modul de celebrare.
Majoritatea protestanţilor români nu ştiu ce este această sărbătoare.
Nu pledez pentru celebrarea ei, însă nu pot să nu văd câteva lucruri ce merită subliniate:
1. O atenţie specială acordată comuniunii (împărtăşaniei), trecând dincolo de ritual.
Interpretarea acesteia este unul dintre punctele majore de diviziune în lumea creştină.
Însă oricare ar fi poziţia teologică a cuiva există riscul de a pierde profunzimea spirituală a acesteia.
2. O expunere publică a credinţei noastre şi a miezului ei, care este jertfa lui Isus Hristos.
Lipsa expunerii publice a credinţei noastre, sau expunerea unor elemente secundare, sunt lucruri ce împiedică sau distorsionează mărturia creştină.

Măşti

Fariseu, limbă de lemn, interiorizare…
Ce au aceste cuvinte în comun?
Probabil că fiecare dintre ele descrie o imagine ce acoperă adevărata imagine.
Fariseul a rămas ca denumire generică pentru făţarnic.
Limba de lemn înseamnă limbaj frumos ce acoperă goliciunea în conţinut.
Interiorizarea sugerează o realitate interioară dureroasă ascunsă, pentru exterior rămânând o imagine convenabilă.
Într-un limbaj modern acest lucru este sugerat de mască.

 

Randamentul informaţiei

Sunt plecat de acasă, în străinătate, într-o ieşire ce trebuia să fie relativ scurtă, dar care s-a prelungit mai mult decât îmi propusesem.
Pentru că am ales avionul ca mijloc de transport, am redus bagajul la minim.
Aici locuiesc singur, într-un apartament mobilat, însă care nu are canale de comunicare media; nu telefon, nu televizor, nu radio, nu internet.
Am primit de la cineva un laptop şi o cartelă internet prepaid.
Cum cea mai mare parte a timpului mi-o petrec în casă, a trebuit cumva să îmi organizez viaţa altfel decât acasă.

 

Durere şi (dez)nădejde

Începând de joi seara nimic nu mai era ca înainte.
Învăţătorul fusese prins şi dus apoi la judecăţile mai marilor.
Sentinţa era previzibilă: răstignirea.
Unde erau acele zile în care umblau cu Isus, ca într-o familie?
Era prima zi fără Isus.
Teama, durerea, frica, ruşinea, confuzia, deznădejdea, luaseră locul bucuriei de a fi cu El.
Ce va fi mai departe?
Şi nu au nici pe cine întreba.

 

Europa creştină

Această sintagmă revine în atenţie odată cu aprobarea noii constituţii a Ungariei de către parlamentul acestei ţări.
Mai rămâne doar să fie promulgată de preşedintele ţării şi ea devine legea fundamentală a ţării, intrând în vigoare de la 1 Ianuarie 2012.
Hotnews numeşte această constituţie ultraconservatoare.
Depinde din ce unghi priveşti problema.
Personal cred că prevederile sale sunt reparatorii.
Mult prea uşor a renunţat Europa la valorile care i-au croit identitatea.
Acest pas al Ungariei va redeschide discuţia în Uniunea Europeană asupra rădăcinilor creştine ale Europei, rolul lui Lech Kaczyński fiind preluat de Viktor Orbán.
Ţările susceptibile de a se ralia unei asemenea iniţiative ar fi Polonia, Spania, Italia şi Irlanda, iar liderul celor ce se opun categoric este Franţa.
Viktor Orbán este un personaj controversat, însă merită atenţia noastră unele idei legate de valorile creştine ce au stat la baza formării culturii europene.
Acum când se discută şi în România revizuirea Constituţiei, ce s-a întâmplat în Ungaria ar putea fi o inspiraţie.
Nu cred însă că acest lucru se va întâmpla.
Pentru a realiza o asemenea revizuire profundă e nevoie de consensul forţelor politice, iar acesta nu există nici pe teme ce necesită un curaj politic mai mic.
Dar care sunt prevederile ce au produs şi vor produce atâtea valuri?
– recunoaşterea rădăcinilor creştine ale naţiunii
– recunoaşterea rolulului creştinismului în păstrarea naţiunii
– protejarea instituţiei căsătoriei între un bărbat şi o femeie
– familia este fundamentală pentru binele naţiunii
– viaţa fătului va fi protejată încă de la concepţie

Puteţi citi sau descărca textul integral AICI.

Gigi Becali şi-a cerut iertare şi a iertat într-o „spovedanie publică”

Acesta este titlul unei ştiri publicate de Mediafax.
Nu reproduc această ştire de dragul senzaţionalului, sau pentru a lua în zeflemea acest act sau pe cel ce l-a produs.
Zeflemeaua este o boală de care nici blogurile creştine evanghelice nu scapă, din păcate.
Dar asta e o altă discuţie.
Nu discut nici motivaţiile dl. Gigi Becali, nici modalitatea în care a făcut acest lucru.
Ce cred că poate fi important pentru mine este ca, din când în când, să mă opresc şi să-mi analizez relaţiile cu semenii.
Şi apoi să-mi cer iertare celor cărora le-am greşit.
Nu e opţional acest lucru şi nici nu e ceva excepţional.
Ar trebui să fie un mod de viaţă.