Duşmanii nu trădează niciodată

Da, duşmanii nu trădează niciodată. Trădează doar cei apropiaţi, cei ce au primit ceva: iubire, încredere, bunătate…
Şi e un truism să spunem că trădarea doare.
Doare şi doare tare.
Şi doare cu atât mai tare cu cât cel ce trădează a fost mai aproape de inima ta. 
Fie că e iubita ta , fiul tău , discipolul tău , doare.
Dalila, Absalom, Iuda şi Dima sunt exemple biblice puternice.
Dar e de învăţat o lecţie şi din trădare.
Trădarea doare, dar nu doboară definitiv.
Trădarea e un examen. Cel trădat trădează la rândul lui dacă nu iartă. Şi iertarea nu poate veni decât din iubire.
Foarte adesea ne gândim la trădare doar din poziţia celui trădat.
Un exerciţiu bun este să scoatem la lumină şi micile sau marile noastre trădări.
O perspectivă interesantă asupra trădării, chiar involuntare, o aduce Steve Bell, printr-un cântec ce poartă numele Absalom, Absalom.
Iată ce spune Steve Bell referitor la acest cântec:
Rev Jamie Howison m-a rugat odată să învăţ şi să interpretez acest cântec al lui Pierce Pettis pentru un eveniment pe care nu mi-l amintesc.
Dar sigur îmi aduc aminte cum m-a atins pe mine acest cântec.
Fiecare părinte ce şi-a vegheat copilul în evoluţia sa către maturitate, ştie agonia dorinţei de a-i fi oferit mai mult şi de a-l fi iubit mai tare.
Suntem atat de recunoscatori pentru binele pe care am reuşit să îl facem, în timp ce deplângem rănile pe cere le-am făcut.
La final trebuie să încredinţăm copiii Domnului şi să credem că harul va avea ultimul cuvânt.

Iată, plastic exprimate, cu imaginaţia artistului, şi lucrurile bune pe care un părinte le face pentru copilul său, şi acele „trădări” de care vorbeam.
(Absalom l-a trădat pe David, însă într-un anumit fel David îl trădase pe Absalom cu mult timp în urmă.)
You were the laughing boy
Who bounced upon my knee
You learned to play the harp
And use the shepherd’s sling
Always watching my impressionable son
Absalom, what have I done

You were watching
When I took a good man’s wife
And gave the order for his murder
Just to cover up my crime
All the vanity, cruel arrogance and greed
Absalom, you learned it all from me

(Steve Bell – Absalom, Absalom)

(Chiar dacă e un format video, are doar coloană sonoră.)



   

5 comentarii la Duşmanii nu trădează niciodată

  1. Anamaria Garas spune:

    Daca ne-ar trada doar dusmanii, nu am sti ce este tradarea. Am sti doar gustul amar al unei posibile dezamagiri, care ar trece repede, fara sa ne afecteze. Intotdeauna tradarea doare, pentru ca poti fi „tradat” doar de cei apropiati.

  2. tink3rbe11 spune:

    Pazeste-ma Doamne de prieteni caci de dusmani ma pazesc singur…
    Tradarea doare intr-adevar foarte tare dar nu te doboara..asa cum ai spus si tu.Cred ca este cel mai urat gest dintre toate celelalte .
    Ce este mai trist este ca nu se intampla o singura data ci…se repeta

%d blogeri au apreciat: