După cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El!

Coloseni 2:6
Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El! (Cornilescu)
Așadar, așa cum L-ați primit pe Cristos Isus, Domnul, așa să și continuați să trăiți în El! (NTR)
So then, just as you received Christ Jesus as Lord, continue to live your lives in Him! (NIV)
As ye have therefore received Christ Jesus the Lord, so walk ye in Him! (KJV)

Traducerea acestui verset este destul de clară, în orice versiune citită.
Vorbeşte de un moment (al primirii lui Hristos) şi de drumul ce urmează acestuia.
Această abordare o întâlnim şi în Evanghelii: se vorbeşte de poartă (poarta strâmtă) şi de cale (calea îngustă).
Nu voi face referire la contextul din Colose, spunând doar că atacurile asupra credinţei lor veneau din două direcţii diferite: de la iudaizatori şi de la gnostici.
Ceea ce mie mi-a atras atenţia a fost această chemare la consecvenţă: aţi început cu Hristos, mergeţi cu Hristos!
Poţi fi sedus de multe lucruri în umblarea ta. Cred însă că cele mai periculoase sunt cele religioase, cele ce seamănă cu umblarea în Hristos.
Marta era convinsă de importanţa slujirii sale. Numai că priorităţile sale erau greşite.
Teologia este necesară, însă ea nu poate deveni scop în sine. A fi îndrăgostit de învăţătura despre Hristos nu poate şi nu trebuie să ţină locul lui a fi îndrăgostit de Hristos.
C.S. Lewis spunea: Au existat oameni care au devenit atât de preocupaţi de dovedirea existenţei lui Dumnezeu, încât au ajuns să nu le mai pese deloc de El. (C.S. Lewis – Treburi cereşti)
Este o fatalitate ca cei ce încep bine să continue prost? Unii aşa cred şi despre relaţia cu Hristos, ca şi despre căsătorie.
Iată două pasaje din Biblie care contrazic această părere:
Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. (Apocalipsa 2:4)
Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi(Apocalipsa 2:19)
O permanentă aducere aminte a modului în care L-am primit pe Hristos este necesară pentru a nu rătăci.
Credinţa curată şi neprefăcută şi dragostea dintâi sunt repere fundamentale.
Bucuria şi pacea lăuntrică, foamea după Cuvânt şi rugăciune, dedicarea şi arderea pentru slujire, aţintirea privirii la Hristos, iată câteva lucruri ce trebuie rememorate.
Şi rememorarea e doar primul pas.
Este întotdeauna o soluţie.
Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi! (Apocalipsa 2:5)

A-L primi pe Hristos înseamnă a crede în El: credinţa este ochiul sufletului, care vede frumuseţea, slava şi plinătatea lui Hristos; piciorul care merge la El, mâna care se agaţă de El şi braţul care Îl primeşte şi-L îmbrăţişează; deci nu este a-L primi în mintea ta ca o noţiune, ci în inimă prin credinţă; nu în parte, ci în întregime: credinţa primeşte un Hristos deplin, persoana Sa ca Dumnezeu şi om

Umblarea în Hristos nu e doar în imitarea Lui aşa cum El a umblat, în har, iubire, răbdare, smerenie, blândeţe şi împlinirea misiunii Sale; ci prin credinţa în El, mergând pe calea încrederii în El, privind întotdeauna la El, bizuindu-te pe El, primind har şi putere de la El: a umbla în Hristos înseamnă a umbla în şi după Duhul lui Hristos, sub influenţa, călăuzirea şi ajutorul Său.
(Gill’s Exposition of the Entire Bible)



   
%d blogeri au apreciat: