Despre (i)maturitate spirituală

Evrei 5:12:14 În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.

Maturitatea spirituală este o provocare personală, dar şi a comunităţilor. Este un subiect delicat pentru că adeseori nu se abordează în spiritul lui Hristos.
Cei mai maturi au tendinţa de a-i privi de sus pe „prunci”, iar aceştia tind să îi ironizeze pe primii pentru „sfinţenia” lor.
Ce ar trebui? Greu de spus.
Probabil că un început bun ar fi o inimă mai caldă din partea celor maturi.
Poate că o autoanaliză onestă a acestora ar duce la descoperirea urmelor de elitism şi comportamente distante.
„Turnul de fildeş” îşi are locul său, însă în această problemă e total contraindicat.
Maturizarea nu se poate impune. Se pot crea condiţii favorabile şi aşa procesul se desfăşoară încet, tăcut, dar sigur.
De cele mai multe ori declickul este dat de exemplul personal al cuiva.
Iată o ilustrare în registru comic a imaturităţii perpetue.



   
%d blogeri au apreciat: