Cum să îţi închei cariera şi… viaţa (Dinu Lipatti)

Dinu Lipatti este un exemplu de om (şi român) ce a trăit puţin (33 de ani) dar care a lăsat o urmă adâncă şi frumoasă.
E impresionantă lista personalităţilor care i-au însoţit drumul, din care menţionăm pe George Enescu, Florica Musicescu, Alfred Cortot, Paul Dukas și Nadia Boulanger, Herbert von Karajan, Alceo Galliera, Yehudi Menuhin, Igor Strawinski…
Iată cum reţine istoria sfârşitul carierei şi vieţii sale:
În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie.
Se puneau mari speranțe în efectele curative ale Cortizonului, de curând descoperit, și cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului.
După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutățească.
La 16 septembrie 1950, deși slăbit fizic, are loc ultimul lui concert public la Besançon (Franța). În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se așează la pian și interpretează motivul „Jesus bleibt meine Freude” din cantata „Herz und Mund und Tat und Leben” de Johann Sebastian Bach.
Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.
Două luni și jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950, Dinu Lipatti se stinge din viață în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână.
Ultimele sale cuvinte au fost: „Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu”.

(Wiki)

Choral „Jesus bleibet meine Freude” from Cantata „Herz und Mund und Tat und Leben”, BWV 147 (arr. Hess) recorded in Geneva, 1950.



   
%d blogeri au apreciat: