Când moare un blogger

Ce se întâmplă când moare un blogger?
Ce se alege de blogul său?
Ce lasă el în urmă?
Mi-au trecut aceste idei prin minte (şi inimă) de mai multă vreme.
Ionatan Piroşca a scris ultima dată în Jurnalul scrierii iubirii în 9 Ianuarie 2010 şi ceva mai târziu a plecat la Balul iubirii.
Citând cuvintele sale, „eu n-oi seca, chiar dacă am să mor” (Al Tău Bal), pot spune că ele se aplică şi conţinutului blogului său.
A.Dama, într-un mod original, aduce în discuţie aceeaşi problemă: „Doamne, vrei să-Ți faci reclamă pe blogul meu?”
În 24 Septembrie a plecat, pe drumul fără întoarcere, Sara Frankl, ce scria Gitzen Girl.
Iată cum se caracteriza ea:
„I’m just a girl who used to write for a magazine to make a living, and now writes a blog to make a life.
Extremely blessed, well-loved and choosing joy while learning that homebound doesn’t limit your life, just your location.
I hope you find something on here that makes you smile or makes you think.
Or both.”
Blogul ei nu a fost locul unde şi-a plâns de milă, ci locul în care a mângâiat pe alţii.
Şi asta rămâne.

În lista mea de lecturi sunt bloguri de diverse categorii.
În Google Reader am o categorie numită Voci:
Iată câteva dintre blogurile cuprinse acolo (sunt convins că sunt mai multe Voci decât cele din lista mea; prietenii mei nu au fost incluşi acolo, ei fiind cuprinşi în altă categorie):
Andrei Jităreanu, AmbasadorulB a r z i l a i – e n – D a n, Blogul unui duh întarâtat, Călătorru’s WeblogCu drezinaFrică şi cutremur, Laurentiu Balcan, Lumea adam(a)ică, Marius CruceruMethoughts, mefeats and medefeatsPasarea Phoenix RemixedPaşi spre luminăPersonaPERSPECTIVE CRESTINEPopas pentru sufletPro(-)scrisRomânia EvanghelicăRăscumpărarea memorieiTeologeanuVindecătoru.
Încerc să citesc cu obiectivitate şi oarecare detaşare blogurile româneşti cu autori creştini, chiar dacă nu sunt de acord cu unele idei, forme de exprimare  şi atitudini.
Nu am enumerat aceste bloguri pentru a le face reclamă. Nu au nevoie de ea.
Le-am enumerat pentru a sublinia faptul că blogul este un instrument de impact, atât în timpul vieţii celui ce-l scrie, dar şi după ce acesta a plecat.
E un fel de „ce am scris, am scris”, sau „scripta manent”.



   

14 comentarii la Când moare un blogger

  1. cind moare un bloger blogul lui va trai atita timp cit va trai internetul. el insa va trai vesnic…

  2. Dacă citiţi lista prietenilor pe care i-a avut Ionatan dintre blogări, veţi constata că sunt foarte diferiţi unii de alţii, unii aparent incompatibili. Numai dragostea acestui poet evanghelic nepereche ne-a putut uni pe toţi şi aceea a fost una din dorinţele sale cele mai mari şi de pe urmă: să ne vadă în jurul lui, la prezentarea ultimei sale cărţi.
    Dumnezeu nu a vrut asta şi l-a luat la El cu puţin timp înainte. Rămîne ca visul poetului să-l împlinim noi, deşi pare din ce în ce mai greu şi mai îndepărtat…

    • Dem Covaci spune:

      Dar nu imposibil.
      Imi place ca spuneti aparent incompatibili.
      Mi-ati adus aminte de o poezie a lui Ioan Alexandru, Iubirea singura aduna.
      Foarte adesea am comparat spiritul lui Ionatan cu cel al lui Ioan Alexandru.
      Poema iubirii a lui Ionatan si Imnele iubirii, sau Pământ transfigurat, volumele lui Ioan Alexandru, poarta acelasi mesaj si sunt scrise in acelasi registru.

  3. A.Dama spune:

    Dem,
    Mă apropii cu oarece sfială de asemenea subiecte. Există o conștiență a morții… stăm în șir indian, chiar dacă picăm deodată mai mulți.
    Cât despre impactul blogului, impactul cuvintelor rămase, care au forță vitalizatoare, n-ar putea spune prea mult bloggerul, ci doar cei atinși…
    Să fii binecuvântat!

  4. Andrei Jităreanu spune:

    Mulțumesc pentru mențiunea mea acolo. Mă bucură, de ce să nu recunosc?

    Și eu mi-am pus întrebarea cu care ați început articolul. Da, blogul este un instrument de impact, dar mai mult de atît, este poate cea mai ușoară cale de a intra casa unui om cu mesajul pe care-l ai de transmis. Multe ar putea fi spuse aici însă…

    Cele bune,

%d blogeri au apreciat: