Aş trăi ca îndrăgostit de dragoste…

Câte lucruri ce ni se par importante se dovedesc a fi doar fleacuri?
Şi câte lucruri fundamentale pentru viaţa de acum şi cea viitoare sunt ignorate?
Următorul text i-a fost atribuit lui Gabriel García Márquez. Se pare că adevăratul autor al acestui text este Johnny Welch, un ventriloc mexican.
Nu sunt foarte interesat de paternitatea acestui text şi nici nu comentez valoarea sa literară.
Căutând prin arhivele mele am găsit facsimilul textului publicat în România literară.
Şi din nou m-am gândit, ca şi la prima citire, că viaţa este cel mai bine înţeleasă atunci când umbra morţii se simte.
Am făcut câteva sublinieri. Atât, fără comentarii. 

Dacă, pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiaţă de cârpă şi mi-ar oferi o bucată de viaţă, fără îndoială că n-aş spune tot ceea ce gândesc, dar m-aş gândi la tot ceea ce spun.
Aş aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce înseamnă ele cu adevărat.
Aş dormi puţin, n-aş mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi adorm.
Aş asculta când alţii vorbesc, şi as savura o îngheţată bună de ciocolată.
Aş trăi ca îndrăgostit de dragoste
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca simplu, aş cădea în genunchi în faţa soarelui, lăsându-mi goale corpul şi sufletul.
Dumnezeule, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe gheaţă şi apoi aş aştepta primele raze de soare
Cu un vis al lui Van Gogh aş picta pe stele un poem de Benedetti şi i-aş oferi lunii un cântec de Serrat.
Aş stropii trandafirii cu lacrimile mele pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul roşu al petalelor.
Dumnezeule, daca aş avea o bucată de viaţă… n-aş lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
Aş convinge fiecare bărbat, fiecare femeie, că ei sunt preferaţii mei şi aş trăi ca îndrăgostit de dragoste.
Aş demonstra oamenilor cât se înşeală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să ştie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-aş da aripi unui copil, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare.
Când mă vor pune in cutie…
I-aş învăţa pe bătrâni că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci cu uitarea.
Am învăţat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învăţat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima data, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învăţat că un om nu are dreptul sa-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să aplece pentru a-l ajuta să se ridice.
E adevărat că am învăţat multe de la voi, dar nu-mi vor folosi la mare lucru deoarece, atunci când mă vor aşeza în acea cutie, vai!, voi fi mort.
(Traducere: Nina Apetroaie; România literară, nr. 51-52; 27 dec. 2000 – 9 ian. 2001)



   

2 comentarii la Aş trăi ca îndrăgostit de dragoste…

  1. Dem Covaci spune:

    Bine ai venit pe blogul meu, Anamaria!
    Sunt cuvinte si sensibile si care dau de gandit. Ai dreptate!
    Iti multumesc pentru vizita si pentru comentariu.
    Oricand esti binevenita!

  2. Anamaria Garas spune:

    Superbe ganduri! Ganduri care ma pun pe ganduri!

%d blogeri au apreciat: