1 Samuel 16:7
Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.
Această afirmaţie a Domnului sintetizează modul în care omul emite judecăţi de valoare.
Dumnezeu se uită la inimă şi nu e influenţat de aparenţe.
Omul îşi formează judecata influenţat de aparenţe, în general .
E natural aşa, dar nu e duhovnicesc.
Şi greşim pronunţându-ne asupra unor lucruri pe care nu le cunoaştem, le cunoaştem parţial, sau prin intermediul unui „filtru”.
E aşa de important subiectul?
Cred că da, pentru că a te pronunţa greşit asupra a ceea ce nu cunoşti, sau cunoşti parţial, poate fi chiar periculos.
În câteva postări voi aduce exemple din diverse domenii, ce vor avea darul de a ne arăta că lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum par la prima vedere.
Citiţi două postări ale lui Daniel Branzai, care prezintă, în mod anecdotic, două situaţii în care concluziile noastre sunt determinate de informaţiile pe care le avem, informaţii ce sunt primite printr-un „filtru”. (AICI şi AICI)
