Haina (nu) îl face pe om

0
40
Haina (nu) îl face pe om

Haina (nu) îl face pe om. Așa să fie? Câteodată da, câteodată nu. Depinde cine judecă.
Povestirea următoare e adevărată, doar numele personajului principal e schimbat.

Ionuţ provenea dintro familie cu serioase probleme materiale, dar reuşise să intre la facultate. Pentru sfârşitul anilor ’70 era o performanţă.
După admitere a trebuit să meargă la armată, departe de casă.
Chiar dacă au fost 9 luni grele, au trecut şi acestea.
În primii ani de facultate a cam trăit ceea ce se numea viaţa de student, un fel de combinaţie între boemă şi teribilism. De altfel foarte mulţi adolescenţi şi tineri voiau să ajungă studenţi mai degrabă pentru viaţa de student, decât pentru carieră sau situaţie materială.
Prin anul 4 Ionuţ se cuminţise, mai ales că devenise creştin.
Până atunci venea rar acasă (locuia într-un orăşel situat cam la 100 km de centrul universitar). Acum era acasă cât de des se putea. Avea mai multe motive s-o facă.

Și a venit și ziua cu pricina…

Mama lui Ionuţ era bolnavă şi se deplasa foarte rar de acasă, aşa că ruga pe cineva să îi cumpere medicamente. Când era acasă, Ionuţ îi făcea acest serviciu cu plăcere mamei sale.
Întro dimineaţă a mers în oraş. Era un drum de vreo 2 km, dar fiind tânăr îl făcea fără probleme, de mai multe ori dacă era cazul. Printre altele, trebuia să cumpere de la farmacie un medicament pentru mama sa.
Era îmbrăcat ca de toată ziua, cum ar spune englezu’ casual.
A stat la rând la caserie şi când a ajuns primul, o doamnă farmacistă l-a întrebat: Ce doreşti, băiete?
În sinea sa Ionuţ s-a distrat de apelativul acesta, deşi altcineva s-ar fi supărat în situaţia sa. A cumpărat ce era de cumpărat şi a plecat acasă.
Seara, pe la 6 trebuia să fie la o întrunire la biserica locală la care mergea când era acasă.
Şi cum era obiceiul atunci, când mergeai la biserică, s-a îmbrăcat „ca de duminică„. Dar în drumul său a trebuit să se oprească din nou la farmacie. Mai era ceva de cumpărat. Întâmplător a dat peste aceeaşi doamnă farmacistă. Acum doamna l-a întrebat: Ce doreşte domnul?
Era acelaşi Ionuţ, aceeaşi farmacistă, dar alte haine.
Poate că dacă doamna ştia de dimineaţă că stă de vorbă cu un viitor inginer, nu i s-ar fi adresat cu apelativul băiete.
Însă ea văzuse doar hainele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.