Acoperă-mi inima cu mâna Ta

A.Dama rosteşte o rugăciune sensibilă pe care şi eu mi-o pot însuşi.
Şi de fapt în două cereri stă cheia biruinţei şi a transformării după chipul lui Hristos.

– acoperă-mi inima cu mâna Ta [(ca) să nu-i mai fie frig niciodată]
– ocrotește pașii gândurilor mele [ca să nu se nestăvilească și să uite de Tine]

Inima şi mintea să fie în paza Sa iubitoare.
Sunt şi frământările mele.
Standardul lui Dumnezeu pentru inimă este iubirea vrăşmaşilor, standardul Lui pentru gândire este supunerea oricărui gând faţă de Hristos.

Acoperă-mi inima cu mâna Ta este un „răspuns” (cred neintenţionat) la versurile lui Nichita Stănescu, e adevărat pe alt plan.

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
(Nichita Stănescu – Emoţie de toamnă)

PS Voiam să scriu aceste gânduri la subsolul postării de pe blogul A.Damei, însă comentariile erau dezactivate.



   

7 comentarii la Acoperă-mi inima cu mâna Ta

  1. Anca Bordea spune:

    Wow ce fain 🙂 eu m-am inspirat in primul rand de la un vers dintr-un cantec interpretat de Ligia Bodea „iar cand mi-e greu eu te-as ruga adaposteste fiinta mea” cred ca l-am purtat in minte ani de zile, desi nu mai stiam cantecul si il fredonam adopasteste-mi inima. Si sigur ca si poezia lui Nichita Stanescu m-a inspirat…am dat glas acestor ganduri pe care le purtam in inima de mult timp…ma bucur mult sa descopar ca si altcineva a simtit la fel…

  2. A.Dama spune:

    Da, nu m-am gandit la Nichita Stanescu.
    A fost un moment de sinceritate cu El, pe care l-am dat si altora.
    Uite ca a fost molipsitor! Intr-un sens bun, frumos, ziditor!

%d blogeri au apreciat: